1. [DEX '09] SAPIENT, -Ă, sapienți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Om) plin de înțelepciune; (om) doct, învățat, savant. [Pr. -pi-ent] – Din lat. sapiens, -ntis.
2. [MDA2] sapient, ~ă smf, a [At: HELIADE, D. J. 4/26 / P: ~pi-ent / Pl: ~nți, ~e / E: lat sapiens, -ntis] 1-2 (Înv) (Om) doct.
3. [DEX '98] SAPIENT, -Ă, sapienți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Om) plin de înțelepciune; (om) doct, învățat, savant. [Pr.: -pi-ent] – Din lat. sapiens, -ntis.
4. [DLRLC] SAPIENT, sapienți, s. m. (Latinism învechit) Învățat. Doară luăm de limbă oarecare alterații a cuvintelor întrebuințate, dar conjugația, articulul și țesetura țăranului în cît se osebește de a sapientului? RUSSO, S. 53. – Pronunțat: -pi-ent.
5. [MDN '00] SAPIENT, -Ă adj., s. m. f. (om) înțelept, doct, savant. (< lat. sapiens)
6. [DOOM 3] sapient (livr.) (desp. -pi-ent) adj. m., s. m., pl. sapienți; adj. f., s. f. sapientă, pl. sapiente
7. [DOOM 2] sapient (livr.) (-pi-ent) adj. m., s. m., pl. sapienți; adj. f., s. f. sapientă, pl. sapiente
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL