1. [MDA2] săpălău sn [At: DRLU / V: sapa~ (Pl: și sapalauă) / Pl: ~laie / E: sapă1 + -ălău] 1-2 (Buc; Trs, șdp) Sapă1 (1) mare și grea. 3 (Trs; îf sapalău) Târnăcop. 4 (Reg) Ghionoi. 5 (Trs; Mar) Otic (1). 6 (Mar; Trs; îf sapalău) Unealtă cu care se jupoaie scoarța de pe trunchiurile de copaci.
2. [MDA2] sapalău sn vz săpălău
3. [DAR] săpălău, săpălaie, s.n. (reg.) 1. sapă mare și grea. 2. (în forma: sapălău) târnăcop. 3. târnăcop a cărui parte metalică e ascuțită la un capăt și în formă de ciocan la celălalt capăt; ghionoi. 4. lopățică cu care se curăță de pământ brăzdarul și cormana plugului; otic. 5. (în forma: sapălău) unealtă cu care se jupoaie scoarța de pe trunchiurile de copaci.
4. [DRAM 2021] săpălắu, s.n. 1. Sapă mare și grea. 2. Târnăcop. 3. Lopățică cu care se curăță de pământ brăzdarul și cormana plugului. – Din sapă + suf. -ălău (MDA).
5. [DRAM 2015] săpălău, s.n. – 1. Sapă mare și grea. 2. Târnăcop. 3. Lopățică cu care se curăță de pământ brăzdarul și cormana plugului. – Din sapă (< lat. sappa) + suf. -ălău (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL