1. [DEX '09] ȘĂNȚUREL, șănțurele, s. n. Șănțuleț. – Șanț + suf. -urel.
2. [MDA2] șănțurel sn [At: SADOVEANU, O. III, 247 / Pl: ~e / E: șanț1 + -urel] 1-8 (Pop; șhp) Șănțuleț (1-8).
3. [DLRLC] ȘĂNȚUREL, șănțurele, s. n. Șănțuleț. Pe malul dinspre Galați, o bulgărie își întindea răzoarele lungi și liniile negre ale șănțurelelor, cu sticliri de șuvițe de apă printre zarzavaturi. SADOVEANU, O. III 319.
4. [DOOM 3] șănțurel (rar) s. n., pl. șănțurele
5. [DOOM 2] șănțurel (rar) s. n., pl. sănțurele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL