1. [MDA2] sânțenie sf [At: DL / Pl: ~ii / E: sânt + enie] 1 (Pop) Sfințenie (1). 2 (Îlav) Cu ~ Cu sfințenie.
2. [DEX '09] SFINȚENIE s. f. (Bis.) Calitate a ceea ce este sfânt. ◊ Loc. adv. Cu sfințenie = cu evlavie; p. ext. cu exactitate, cu scrupulozitate; corect. – Sfânt + suf. -enie.
3. [MDA2] sfințenie sf [At: PSALT. 50 / Pl: ~ii / E: sfinți1 + -enie] 1 Atribut al divinității Si: (înv) sfinție (1). 2 Ideal de perfecțiune și de puritate desăvârșită Si: (înv) sfinție (2). 3 Exemplu desăvârșit al vieții creștine pe care îl oferă sfinții (10) Si: (înv) sfinție (3). 4 (Îlav) Cu (mare) (sau cea mai mare) ~ În mod cucernic Si: cu evlavie. 5 (Îal) Cu respect. 6 (Îal) În mod corect Si: cu exactitate, cu rigurozitate. 7 (Îal) Cu mare atenție. 8 Înzestrare cu har sfânt Si: sacrament, sacru, sacraliate. 9 Perfecțiune. 10 (Pex) Curățenie sufletească Si: puritate, (liv) sanctitate. 11 (Înv) Sfântă (65). 12 (Îrg; ccr; mpl) Obiecte, practici etc. cărora li se atribuie, în biserica creștină, însușiri divine. 13 (Csa) Demn de respect. 14 (Înv) Sfințire (7).
4. [DEX '98] SFINȚENIE s. f. Calitate a ceea ce este sfânt. ◊ Loc. adv. Cu sfințenie = cu evlavie; p. ext. cu exactitate, cu scrupulozitate; corect. – Sfânt + suf. -enie.
5. [DLRLC] SFINȚENIE s. f. (Astăzi cu sensul bisericesc atenuat sau pierdut) Calitatea de a fi sfînt. Intrăm într-o lume de dreptate, de iubire, de sfințenie, pentru a vedea cînd murim, c-a fost o lume de nedreptate, de ură. EMINESCU, N. 62. Doamnă, rugămințile voastre, lacrimile unui bătrîn, sfințenia legăturii ce vă unește, toate mă invită a mă pleca. NEGRUZZI, S. III 144. ◊ Loc. adv. Cu sfințenie = cu evlavie; p. ext. cu exactitate, cu scrupulozitate. Toți îl ascultau cu sfințenie. BASSARABESCU, S. N. 171. Pornește pînă te văd și-ți fă datoria cu sfințenie. CREANGĂ, P. 316. (Glumeț) Turcii stau înfipți pe scaune, mestecînd liniștiți și cu sfințenie prăjiturile. BART, S. M. 27. – Variantă: sînțenie (ISPIRESCU, L. 42) s. f.
6. [DLRLC] SÎNȚENIE s. f. v. sfințenie.
7. [Șăineanu, ed. VI] sfințenie f. însușirea celor sfinte.
8. [Scriban] sfințénie f. (d. sfînt cu sufixu -enie. Cp. cu sfeștanie). Calitatea de a fi sfînt, sanctitate. Acțiunea de a sfinți. Lucru sfînt. Cu sfințenie, cu mare evlavie, cu mare respect: a păstra cu sfințenie.
9. [DOOM 3] sfințenie (desp. -ni-e) s. f., art. sfințenia (desp. -ni-a), g.-d. sfințenii, art. sfințeniei
10. [DOOM 2] sfințenie (-ni-e) s. f., art. sfințenia (-ni-a), g.-d. sfințenii, art. sfințeniei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL