1. [DEX '09] ȘANTAJARE, șantajări, s. f. Acțiunea de a șantaja și rezultatul ei. – V. șantaja.
2. [MDA2] șantajare sf [At: DL / Pl: ~jări / E: șantaja] Supunere a unei persoane la un șantaj (1) Si: șantajat1.
3. [DLRLC] ȘANTAJARE, șantajări, s. f. Acțiunea de a șantaja și rezultatul ei.
4. [DN] ȘANTAJARE s.f. Acțiunea de a șantaja și rezultatul ei; șantaj. [< șantaja].
5. [DEX '09] ȘANTAJA, șantajez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.
6. [MDA2] șantaja vt [At: CONTEMP. 1949, nr. 160, 10/6 / Pzi: ~jez / E: șantaj] (C. i. persoane) A supune unui șantaj (1).
7. [DEX '98] ȘANTAJA, șantajez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.
8. [DLRLC] ȘANTAJA, șantajez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj, a căuta să obții ceva pe calea șantajului. Or să caute vreun pretext ca să te șantajeze. GALAN, B. I 43. Cîțiva din a patra fumau și se lăsau șantajați de alții care le cereau țigări, că altfel îi pîrăsc. PAS, Z. I 113.
9. [DN] ȘANTAJA vb. I. tr. A practica șantajul, a face uz de șantaj. [< șantaj + -a].
10. [MDN '00] ȘANTAJA vb. tr. a supune (pe cineva) unui șantaj. (< șantaj)
11. [DOOM 3] șantajare s. f., g.-d. art. șantajării; pl. șantajări
12. [DOOM 2] șantajare s. f., g.-d. art. șantajării; pl. șantajări
13. [DOOM 3] șantaja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. șantajez, 3 șantajează, 1 pl. șantajăm; conj. prez. 1 sg. să șantajez, 3 să șantajeze; ger. șantajând
14. [DOOM 2] șantaja (a ~) vb., ind. prez. 3 șantajează, 1 pl. șantajăm, imperf. 3 sg. șantaja; ger. șantajând
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL