1. [DEX '09] ȘANTAJ, șantaje, s. n. (Jur.) Infracțiune care constă în fapta de a constrânge o persoană, prin violență sau prin amenințare, să dea, să facă, să nu facă ori să sufere ceva, cu scopul de a dobândi un folos pentru sine ori pentru altul. ♦ Mijloc întrebuințat în acest scop. [Pl. și: șantajuri] – Din fr. chantage.
2. [MDA2] șantaj sn [At: VLAHUȚĂ, O. A. I, 188 / V: (înv) ~agiu / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr chantage] 1 Constrângere exercitată asupra cuiva prin amenințarea cu divulgarea unui secret compromițător sau prin alte mijloace de intimidare, cu scopul de a dobândi în mod injust un folos pentru sine sau pentru altul. 2 Mijloc întrebuințat într-un șantaj (1).
3. [DEX '98] ȘANTAJ, șantaje, s. n. Constrângere exercitată asupra cuiva prin amenințarea cu divulgarea unui secret compromițător sau prin alte mijloace de intimidare, cu scopul de a dobândi în mod injust un folos pentru sine sau pentru altul; mijloc întrebuințat în acest scop. [Pl. și: șantajuri] – Din fr. chantage.
4. [DLRLC] ȘANTAJ, șantaje, s. n. Acțiune de constrîngere exercitată asupra cuiva prin amenințarea cu divulgarea unui secret sau prin alte mijloace de intimidare; mijloc întrebuințat în cursul unei astfel de acțiuni.
5. [DN] ȘANTAJ s.n. Constrîngere exercitată asupra cuiva pentru a-i stoarce bani, favoruri etc. sub amenințarea dezvăluirii unor fapte secrete (incorecte) sau prin alte mijloace de amenințare sau intimidare. [Pl. -je, -juri. / < fr. chantage].
6. [MDN '00] ȘANTAJ s. n. faptul de a stoarce cuiva bani, favoruri etc. sub amenințarea dezvăluirii unui secret compromițător sau prin alte mijloace de intimidare. (< fr. chantage)
7. [Șăineanu, ed. VI] șantaj n. stoarcere de bani prin mijloace defăimătoare (= fr. chantage).
8. [Scriban] șantáj n., pl. e și urĭ (fr. chantage, un fel de pescuire pin care facĭ huĭet ca să facĭ peștele să fugă spre năvod, șantaj, d. chanter, a cînta). Acțiunea de a stoarce banĭ saŭ alte foloase supt amenințarea unor destăĭnuirĭ scandaloase: șantajele ziarelor.
9. [MDA2] șantagiu sn vz șantaj
10. [DOOM 3] șantaj s. n., pl. șantaje
11. [DOOM 2] șantaj s. n., pl. șantaje
12. [MDO] șantaj
13. [IVO-III] șantaj, -je.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL