1. [DEX '09] SÂNIȘOR, sânișori, s. m. Diminutiv al lui sân (1). – Sân + suf. -ișor.
2. [MDA2] sânișor smn [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 195 / V: sin~ / Pl: ~i sm, ~oare sn / E: sân2 + -ișor] 1-8 (Șhp) Sân (1-2, 20, 26 ) (mic) Si: pieptișor (1), pieptuleț (1), pieptuț (1), (rar) pieptușor (1), sânuleț (1-8), sânuț (1-8), (pop) țâțucă.
3. [DLRLC] SINIȘOR s. n. v. sînișor.
4. [DLRLC] SÎNIȘOR, (1, 2, 3) sînișoare, s. n., și (4) sînișori, s. m. Diminutiv al lui sîn. 1. v. sîn (1). Na, taică, basmaua mea, Înfășoară mîna-n ea Și mi-o bagă-N sînișor, De mă scapă să nu mor. TEODORESCU, P. P. 683. 2. v. sîn (3). Sînișoru-i suspina, Ochișorii-i lăcrima. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 488. 3. v. sîn (7). De ce să-i zică astfel – Copca Rădvanului – acestui sînișor pe care Oltul îl îneacă în fiecare primăvară, iar șoseaua pare că l-a ocolit întotdeauna? GALACTION, O. I 62. 4. v. sîn (4). – Variantă: (Mold., învechit) sinișor (ALECSANDRI, P. I 99) s. m. și n.
5. [DOOM 3] sânișor s. m., pl. sânișori
6. [DOOM 2] sânișor s. m., pl. sânișori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL