1. [DEX '09] SÂNGERĂTURĂ, sângerături, s. f. Sângerare. – Sângera + suf. -ătură.
2. [MDA2] sângerătură sf [At: PISCUPESCU, O. 292/8 / Pl: ~ri / E: sângera + -ătură] 1-2 (Îvr) Sângerare (1-2). 3 (Ccr) Rană din care curge sânge (1). 4 (Înv; îs) Boala ~rii stomacului Hematemeză. 5 (Reg) Urma de sânge lăsată de vânatul rănit. 6 (Reg) Sânge (68). 7 (Mol, Trs) Operație prin care se produce o sângerare (6) la urechea unei vite sau, mai rar, deasupra ochiului pentru a o vindeca de sânge (68).
3. [Șăineanu, ed. VI] sângerătură f. stricatul sângelui (la vite).
4. [DLRLC] SÎNGERĂTURĂ, sîngerături, s. f. Sîngerare. Scorbutul [se manifestă]... mai vîrtos cu durere de gură și cu sîngerătură de gingii. PISCUPESCU, O. 292.
5. [Scriban] sîngerătúră f, pl. ĭ (d. a sîngera). Pop. O boală a vitelor (stricarea sîngeluĭ).
6. [DOOM 3] sângerătură (rar) s. f., g.-d. art. sângerăturii; pl. sângerături
7. [DOOM 2] sângerătură s. f., g.-d. art. sângerăturii; pl. sângerături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL