1. [DEX '09] SÂNGEAP s. n. v. sângeapă.
2. [MDA2] sângeap1 sm [At: POLIZU / V: ~njap, săngial, sin~, singeapă sf / Pl: ~epi, (rar) ~uri sn / E: tc sincap, sincab] 1 (Zlg) Jder (Martes martes). 2 (Zlg) Veveriță (Sciurus vulgaris). 3 (Zlg) Dihor (1) (Putorius putorius). 4 (Zlg) Viezure (Mels mels). 5 (Prc) Blana (prelucrată) a unor animale mici.
3. [MDA2] sângeap2 s vz sângeapă
4. [Șăineanu, ed. VI] sângeap n. blană de jder: blăni de sângeapuri negre. [Turc. SINDJAB, veveriță cenușie și blana ei].
5. [DEX '09] SÂNGEACĂ s. f. v. sângeapă.
6. [DEX '09] SÂNGEAPĂ, sângepe, s. f. (Reg.) Cinzeacă. [Var.: sângeap s. n., sângeacă s. f.] – Din cinzeacă (modificat după sânge + apă).
7. [MDA2] sangeap s vz sângeapă
8. [MDA2] săngiab[1] sm vz sângeap
9. [MDA2] sângeac2 s vz sângeapă
10. [MDA2] sângeacă sf vz sângeapă
11. [MDA2] sângeapă sf [At: ALECSANDRI, T. 1, 555 / V: ~eap, ~eac, ~acă sf, san~, sin~ / Pl: ~epe / E: ns cf cinzeacă] 1 (Mol și Buc) Cinzeacă (1). 2 Conținutul unei sângepe (1). 3 (Ban) Unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu aproximativ 1/8 de iugăr.
12. [MDA2] sânjap sm vz sângeap1
13. [MDA2] singeap1 sm vz sângeap
14. [MDA2] singeap2 s vz sângeapă
15. [MDA2] singeapă sf vz sângeap
16. [DEX '98] SÂNGEAPĂ, sângepe, s. f. (Reg.) Cinzeacă. [Var.: sângeap s. n., sângeacă s. f.] – Din cinzeacă (modificat după sânge + apă).
17. [DLRLC] SINGEAP s. n. v. sîngeapă.
18. [DLRLC] SÎNGEACĂ s. f. v. sîngeapă.
19. [DLRLC] SÎNGEAPĂ, sîngepe, s. f. (Mold.) Cinzeacă. Ne-am dus și-am băut cîte-o sîngeapă de rachiu și, cînd ne-am întors la ogor, am găsit pe Ghiță Iuga cu carăle încărcate. SADOVEANU, P. M. 265. Moș Niron m-așteaptă c-o sîngeapă de pelin... și ce pelin!... ALECSANDRI, T. 1006. – Variante: singeap (EMINESCU, L. P. 147) s. n., sîngeacă (DUNĂREANU, N. 103, HOGAȘ, M. N. 142) s. f.
20. [Șăineanu, ed. VI] sângeapă f. Mold. măsură de cincizeci de dramuri: m’așteaptă o sângeapă de pelin AL. [Și sângeac: alterare populară din cinzeacă].
21. [Scriban] singeáp n. V. sîngeap.
22. [Scriban] 1) sîngeáp, sîngeácă și sîngeápă, V. cinzeacă.
23. [Scriban] 2) sîngeáp și (maĭ vechĭ) singeáp m., pl. epĭ (turc. [d. pers.] sincab, syncab, sincef, veveriță cenușie; ngr. sendzápi, sîrb. sinğef). Veveriță cenușie (sciúrus cinéreus). S. n., pl. urĭ. Blană de veveriță cenușie (fr. petit-gris). Adj. (sîngeap, -eapă, pl. epĭ, epe). Cenușiŭ ca sîngeapu: pisicĭ singepe. V. vînăt, sur.
24. [DOOM 3] sângeapă (reg.) s. f., g.-d. art. sângepei; pl. sângepe
25. [DOOM 2] sângeapă (reg.) s. f., g.-d. art. sângepei; pl. sângepe
26. [DER] sîngeap (-gepi), s. m. – Veveriță siberiană și blana ei. – Var. sîngeap. Tc. (per.) sinceb (Roesler 602; Șeineanu, II, 323; Lokotsch 1912), cf. ngr. σιντζάπι. – Der. singepiu (var. singipiu), adj. (cenușiu), din tc. sincepi.
27. [DER] sîngeapă (-gepe), s. f. – (Mold.) Cinzeacă, vas de formă specială din care se bea rachiu. – Var. sîngeap. Origine îndoielnică. Se consideră în general ca der. de la cinzeacă, datorită unei deformări greu de admis și pe care Candrea o explică drept etimologie populară sau mai curînd o asociere glumeață a lui sînge și apă. Această explicație e mai puțin acceptabilă, deoarece o apropiere nu se poate face decît între sînge și „vin”, ultimul nefiind consumat niciodată în vasul numit sîngeapă. Sl. są sądŭ „vas” (Cihac, II, 3250 nu este probabil, cf. Byhan 332. Pare cuvînt oriental.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL