1. [DEX '09] ȘANDRAMA, șandramale, s. f. 1. Construcție rudimentară de scânduri; p. ext. clădire veche, deteriorată, gata să se dărâme. 2. (Reg.) încăpere de scânduri, făcută de obicei în spatele casei și care servește pentru păstrarea uneltelor, pentru adăpostirea vitelor etc.; șopron. ♦ Acoperiș (de șindrilă). – Cf. tc. sundurma „prispă”.
2. [MDA2] șandrama sf [At: (cca 1794) ȘIO III, 335 / V: (reg) ~mea, șondromea / A și: (reg) ~rama / Pl: ~le, (reg) șăndrămăli / E: ns cf tc sondurma „prispă”] 1 (Pop) Prelungire a acoperișului unei clădiri, care servește ca adăpost. 2 (Reg) Încăpere de scânduri, făcută de obicei în spatele casei și lipită de peretele ei, care servește pentru păstrarea uneltelor, pentru adăpostirea temporară a animalelor etc. 3 (Reg) Acoperiș (de șindrilă (1)). 4 (Pop) Construcție rudimentară din scânduri sau din nuiele Si: (reg) șandră. 5 (Reg; pex; dep) Casă veche, dărăpănată Si: (pfm) cocioabă (1), magherniță. 6 (Pop; fig; dep) Persoană în vârstă, neputincioasă.
3. [DEX '98] ȘANDRAMA, șandramale, s. f. 1. Construcție primitivă de scânduri; p. ext. clădire veche, dărăpănată, gata să se dărâme. 2. (Reg.) Încăpere de scânduri, făcută de obicei în spatele casei și care servește pentru păstrarea uneltelor, pentru adăpostirea vitelor etc., șopron. ♦ Acoperiș (de șindrilă). – Cf. tc. sundurma „prispă”.
4. [DLRLC] ȘANDRAMA, șandramale, s. f. 1. Construcție rudimentară de scînduri (v. baracă, gheretă); p. ext. clădire veche, dărăpănată, gata să se dărîme. I se adăugase în față o șandrama și se prefăcuse astfel într-o cîrciumă săracă de mahala. CAMIL PETRESCU, O. II 518. Strigăte confuze se amestecară cu un huruit uscat, de șandrama care se dărîmă. VLAHUȚĂ, O. AL. II 50. La fiecare poartă era cîte o șandrama... în care se adăpostea cîte un servitor. GHICA, S. 31. ♦ Fig. Viața m-a învățat că răul nu poate niciodată birui. Se înscăunează pentru un timp, sună din trîmbiță că s-a înscăunat cel puțin pentru o mie de ani... și peste noapte se rostogolește?... Asta-i soarta șandramalelor... Și-i lege. CAMILAR, N. II 169. 2. (Regional) încăpere de scînduri, de obicei făcută în spatele casei și lipită de peretele ei, care servește pentru păstrarea uneltelor, pentru adăpostirea temporară a animalelor etc.; șopron. Am numărat trei cară cu coviltire de scoarță, mari și grele, sunînd plin. Țăranii îndemnau boii: hăis-hăis! Și bicele de cînepă plesneau ușor. Trecură și se mistuiră sub șandramaua neagră a hanului. SADOVEANU, O. A. IV 83. ♦ Acoperiș de șindrilă. Cerdacuri înaintite sub șandramale lungi, apăsate, pline de mușchi negru-verde. EMINESCU, N. 51. Se văd încă, sub o șandrama de șindrilă, ruinele celeilalte biserici. ODOBESCU, S. II 223.
5. [Șăineanu, ed. VI] șandramà f. 1. streașină de casă; 2. șopron, magherniță: la fiecare poartă era câte o șandrama GHICA; 3. baracă, casă ruinată; 4. fig. căzătură de om. [Cf. turc. SONDURMA, șopron].
6. [Scriban] șandramá f. (turc. sundurma și sondurma. Cp. cu cataramă). Baracă, șopron. Fig. Hodoroagă, căzătură: o șandrama de babalîc. Societate saŭ partid în descompunere. V. baracă, gașcă.
7. [MDA2] șandramea sf vz șandrama
8. [MDA2] șondromea sf vz șandrama
9. [DOOM 3] șandrama s. f., art. șandramaua, g.-d. art. șandramalei; pl. șandramale
10. [DOOM 2] șandrama s. f., art. șandramaua, g.-d. art. șandramalei; pl. șandramale, art. șandramalele
11. [IVO-III] șandrama, -male.
12. [DER] șandrama (șandramale), s. f. – 1. Șopron, refugiu. – 2. Baracă, colibă, cocioabă. – Mr. săndărmae. Tc. sundurma (Șeineanu, II, 335; Tiktin; Lokotsch 1948), dar der. este dificilă fonetic.
13. [Argou] șandrama, șandramale s. f. casă dărăpănată / insalubră
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL