1. [DEX '09] SANCȚIONARE, sancționări, s. f. Acțiunea de a sancționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. sancționa.
2. [MDA2] sancționare sf [At: NEGULICI / P: ~ți-o~ / V: (înv) ~iun~ / Pl: ~nări / E: sancționa] 1 Ratificare a unei legi, a unei decizii, a unei stări de fapt. 2 Aplicare a unei sancțiuni (6) Si: pedepsire. 3 (Pex) Dezaprobare (a cuiva sau a ceva).
3. [DLRLC] SANCȚIONARE, sancționări, s. f. Acțiunea de a sancționa. 1. Confirmare, aprobare, consfințire a unei legi, a unei dispoziții, a unui act. 2. Aplicare a unei pedepse; pedepsire.
4. [DN] SANCȚIONARE s.f. Acțiunea de a sancționa și rezultatul ei; confirmare, pedepsire, sancțiune. [< sancționa].
5. [DEX '09] SANCȚIONA, sancționez, vb. I. Tranz. 1. A aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziție, un act printr-o semnătură autorizată, pentru a-i da valabilitate; p. gener. a încuviința, a statornici, a consfinți. 2. A aplica o sancțiune (2); a pedepsi. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. sanctionner.
6. [MDA2] sancționa vt [At: AR (1829), 1472/32 / V: (înv) ~iuna, ~nț ~, ~ni[1] / Pzi: ~nez / E: fr sanctionner] 1 A confirma printr-o sancțiune (1). 2 A da un caracter legal sau oficial. 3 (Pgn) A recunoaște drept valabil, adevărat, just etc. 4 A conferi un caracter durabil. 5 A consacra (5). 6 (Și prin lărgirea sensului) A aplica o sancțiune (6) Si: a pedepsi. 7 (Pex) A dezaproba (1).
7. [MDA2] sancțiuna v vz sancționa
8. [MDA2] sancțiunare sf vz sancționare
9. [MDA2] sanționa v vz sancționa
10. [MDA2] sanționi[1] v vz sancționa
11. [DLRLC] SANCȚIONA, sancționez, vb. I. Tranz. 1. A aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziție, un act printr-o semnătură autorizată, pentru a-i da valabilitate; p. ext. a încuviința, a statornici, a consfinți. În urma unei cereri formale a unei deciziuni a Consiliului de Miniștri sancționate de domn. KOGĂLNICEANU, S. A. 159. 2. A aplica o pedeapsă, a pedepsi. – Pronunțat: -ți-o-.
12. [DN] SANCȚIONA vb. I. tr. 1. A aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziție etc. printr-o semnătură autorizată. 2. A pedepsi. [< fr. sanctionner].
13. [MDN '00] SANCȚIONA vb. tr. 1. a confirma, a întări o lege, o dispoziție printr-o semnătură autorizată; a ratifica. 2. a aplica o sancțiune (2). (< fr. santionner)
14. [Șăineanu, ed. VI] sancționà v. a da sancțiune, a confirma.
15. [Scriban] * sancționéz v. tr. (d. sancțiune; fr. sanctionner). Daŭ sancțiune, confirm, întăresc: a sancționa o lege. Pedepsesc, aplic o sancțiune: l-a sancționat.
16. [DOOM 3] sancționare (desp. sanc-ți-o-) s. f., g.-d. art. sancționării; pl. sancționări
17. [DOOM 2] sancționare (sanc-ți-o-) s. f., g.-d. art. sancționării; pl. sancționări
18. [DOOM 3] sancționa (a ~) (desp. sanc-ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. sancționez, 3 sancționează; conj. prez. 1 sg. să sancționez, 3 să sancționeze
19. [DOOM 2] sancționa (a ~) (sanc-ți-o-) vb., ind. prez. 3 sancționează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL