Definiție și ce înseamnă șăncăluit

1. [MDA2] șăncălui vt [At: ȘEZ. V, 125 / Pzi: ~esc / E: ns cf șăncălie] (Buc) A înșela.

2. [DAR] șăncălui, șăncăluiesc, vb. IV (reg.) a înșela, a amăgi.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] șălean, ~ă a [At: H XVIII, 139 / V: (reg) șil~ / Pl: […]
1. [DEX '09] ȘĂLVIRIE, șălvirii, s. f. (Înv.) Înșelătorie, pungășie, escrocherie. – Șalvir + suf. […]
1. [MDA2] șălărel sm [At: MÎNDRESCU, L. P. 49 / Pl: ~ei / E: șălar1 […]
1. [MDA2] șămărluț sn [At: COM. SAT. V, 71 / Pl: ~e / E: șamărlu […]
[DAR] șăncrăros, -oasă, adj. (pop.) bolnav de șancru. Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
[MDA2] șăncăleț, ~eață a [At: VICIU, GL. / Pl: ~i, ~e / E: ns cf […]
1. [MDA2] șăncălie sf [At: DDRF / V: (reg) șancalaie / Pl: ~ii / E: […]
1. [MDA2] șăncălos, ~oasă a [At: DDRF / V: (reg) șancal~, șân~ / Pl: ~oși, […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro