1. [DEX '09] SAMAVOLNICIE, samavolnicii, s. f. Faptul de a acționa după bunul-plac, nesocotind și încălcând voința și drepturile altora; act samavolnic. – Samavolnic + suf. -ie.
2. [MDA2] samavolnicie sf [At: CORESI, EV. 24 / V: (înv) ~mov~ / Pl: ~ii / E: samavolnic + -ie] 1 (Înv; îf samovolnicie) Libertate de a lucra, de a acționa fiecare după voia sa. 2 Libertate pe care și-o arogă cineva de a proceda, de a acționa după bunul său plac, prin încălcarea (flagrantă a) voinței și a drepturilor altora. 3 Atitudine, acțiune, manifestare samavolnică (2).
3. [DEX '98] SAMAVOLNICIE, samavolnicii, s. f. Faptul de a acționa după bunul plac, nesocotind și încălcând voința și drepturile altora; act samavolnic. – Samavolnic + suf. -ie.
4. [DLRLC] SAMAVOLNICIE, samavolnicii, s. f. Faptul de a acționa după bunul plac, nesocotind legile și încălcînd drepturile cetățenilor; act samavolnic. Guvern îi aista?... Guvern regulamentar ori pașalîc, în care domnește interesul și samavolnicia? ALECSANDRI, T. 1341. Ai fost obijduit prin vro samavolnicie din partea lor? id. ib. 1357.
5. [MDA2] samovolnicie sf vz samavolnicie
6. [Șăineanu, ed. VI] samovolnic(ie) a. și f. arbitrar (vorbă ieșită din uz sau luată în mod ironic): în care domnește interesul și samovolnicia AL. [Tras din samovolnic = rus. SAMOVOLĬNIKŬ, lit. de sine voitor].
7. [Scriban] samovolnicíe f. (d. samovolnic). Rar. Arbitrar, procedură samovolnică. – Și sama-.
8. [DOOM 3] samavolnicie s. f., art. samavolnicia, g.-d. art. samavolniciei; pl. samavolnicii, art. samavolniciile (desp. -ci-i-)
9. [DOOM 2] samavolnicie s. f., art. samavolnicia, g.-d. art. samavolniciei; pl. samavolnicii, art. samavolniciile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL