1. [MDA2] samalit, ~ă a [At: TEAHA, C. N. 252 / Pl: ~iți, ~e / E: samali] (Trs; d. oameni) Chibzuit2 (1).
2. [MDA2] samali v vz sămălui1
3. [MDA2] sămăli v vz sămălui1
4. [MDA2] sămălui1 [At: CANTEMIR, HR. 51 / V: (înv) sem~, (reg) ~li, samali[1], / Pzi: ~esc / E: mg szamól] 1 vt(a) (Îrg) A calcula (1). 2 vt(a) A estima din punct de vedere numeric, cantitativ, valoric etc. 3 vt(a) (Trs) A număra. 4-6 vtir (Trs; Mar; îrg) A judeca.
5. [MDA2] semălui2 v vz sămălui1
6. [Scriban] sămăluĭésc V. sămuĭesc.
7. [Scriban] sămuĭésc v. tr. (ung. számolni, a număra, a socoti, d. szám, socoteală, samă). Vechĭ. Socotesc, consider, număr, țin: sămuit pintre vitejĭ. Asimilez, fac asemenea: a sămui o biserică cu alta. Azĭ. Confund o persoană cu alta: l-a sămuit cu frate-su. – Și sămăluĭésc (ung. szdlálni) și (inf. de semăn, asemăn) asămuĭésc, asămăluĭésc. În vest semuĭesc, semăluĭesc și asemuĭesc, asemăluĭesc.
8. [DLRLV] SĂMĂLUI vb. 1. (Mold.) A calcula, a socoti. Tri vestiți și a vremilor iscusiți sămăluitori ... cursul anilor nu numai istoricește, ci încă și astrologhicește foarte curat, sămăluind din toate invălăluciturile îi descurcă. CANTEMIR, HR. ◊ Fig. Socotind cu firea sa că aceale greșeale a lui nu le sămăluiaște Dumnâdzău întru nemică. CRON. 1689, 42v. 2. (Mold., Trans. SE) A gîndi, a chibzui, a judeca. A: Iară omul acela, fiind înțălept, au sămăluit ș-au giudecat că acesta lucru iaste o socoteală dumnădzăiască. DVS, 12r. Să nu părăsim de-a cercetarea și de-a nesâmăluirea pre sine, socotind în mentea noastră pururea viata părinților. L SEC. XVII, 137v. C: Au sămăluit cu firea lor și au pricepui că mare urgie au biruit pre împăratul. S, 82r-82v. // B: În toate zilele alt lucru nu mai făcea, ci tot vrăji, si sămăluia cum va mai munci pre oameni să crează în bozii lui. LET. 1758, 94v; cf. L ante 1693, 217v-218r. 3. (Mold.) A aprecia; a presupune, a conchide. Sămăluiaște-să aceste să fie fost crai dachilor pre vrămile lui Iulie Chesar. CANTEMIR., HR, Această vîrstă a lui Milutin o sămăluiește Posonie. CANTEMIR, HR. Etimologie: magh. számolni. Vezi și nesămăluit, nesămăluitor, sămăluință, sămăluire, sămăluitor. Cf. c h i t i (2), r ă s ă j d u i, r ă s c h i t i; b i c i l u i.
9. [DRAM 2021] sămălít, -ă, sămăliți, -te, (sămăluit), adj. (reg.) Chibzuit, socotit. – Din sămăli.
10. [DRAM 2015] sămăli, sămălesc, (sămălui), vb. intranz. – (reg.) A chibzui, a socoti, a judeca: „Apoi o sămălit că n-a da cu zd’iciu-n ie…” (Bilțiu, 1999: 195); „Mere pe drum d’et’ilin / Și din cap sămăluind” (Ștețco, 1990: 346). – Din magh. számol „a socoti, a calcula” (MDA).
11. [DRAM] sămăli, sămălesc, (sămălui), vb. intranz. – A chibzui, a socoti, a judeca: „Apoi o sămălit că n-a da cu zd’iciu-n ie…” (Bilțiu 1999: 195); „Mere pe drum d’et’ilin / Și din cap sămăluind” (Ștețco 1990: 346). – Din magh. számol, „a socoti”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL