1. [DEX '09] SALVATOR, -OARE, salvatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care salvează sau poate salva. – Din fr. salvateur, lat. salvator, -oris. Cf. salva.
2. [MDA2] salvator, ~oare smf, a [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~oare / E: salva + -tor] (Adesea prin lărgirea sensului și figurat) 1-2 (Persoană) care salvează sau poate salva Si: mântuitor, (înv) mântuielnic. 3-4 (Spc) (Persoană) care dezrobește sau poate dezrobi Si: dezrobitor (1-2).
3. [DEX '98] SALVATOR, -OARE, salvatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care salvează sau poate salva. – Din fr. salvateur, lat. salvator, -oris. Cf. salva.
4. [DLRLC] SALVATOR, -OARE, salvatori, -oare, adj. Care salvează sau poate salva. Stinsese becul de pe noptieră de cîteva ori și tot de atîtea ori îl reaprinsese, ba să refacă un calcul salvator, ba să controleze un preț. REBREANU, R. I 45. Se opri din citit. Îi veni deodată în minte o idee salvatoare. BART, E. 23. ◊ (Substantivat) Nu se putea prevedea cine va fi salvatorul din suferințile seculare. SADOVEANU, E. 240. Adu-ți aminte că patria d-tale nu va fi ingrată către salvatorii ei. GHICA, A. 158.
5. [DN] SALVATOR, -OARE adj., s.m. și f. (Cel) care salvează sau poate salva. [Cf. lat. salvator].
6. [MDN '00] SALVATOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care salvează, sau poate salva. (< fr. salvateur, lat. salvator)
7. [Șăineanu, ed. VI] salvator a. și m. mântuitor.
8. [Scriban] * salvatór, -oáre adj. și s. (lat. salvator). Care salvează, mîntuitor, mîntuitore: Hristos, salvatoru omeniriĭ.
9. [Scriban] Salvator Mosa m. pictor și poet satiric italian (1615-1673).
10. [DOOM 3] salvator adj. m., s. m., pl. salvatori; adj. f., s. f. sg. și pl. salvatoare
11. [DOOM 2] salvator adj. m., s. m., pl. salvatori; adj. f., s. f. sg. și pl. salvatoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL