1. [DEX '09] ȘALVARAGIU, șalvaragii, s. m. (Înv.) Persoană care făcea sau vindea șalvari. – Șalvari + suf. -agiu.
2. [MDA2] șalvaragiu sm [At: (a. 1792) ȘIO III 334 / Pl: ~ii / E: șalvar(i) + -agiu] 1 (Înv) Persoană care confecționa șalvari (1) și alte obiecte de îmbrăcăminte Si: (iuz) abagiu (4). 2 (Înv) Persoană care vindea șalvari (1) și alte obiecte de îmbrăcăminte Si: (iuz) abagiu (3). 3 (Pop; dep) Turc. 4 (Pop; pex; dep) Persoană care poartă șalvari (2).
3. [DEX '98] ȘALVARAGIU, șalvaragii, s. m. Persoană care făcea sau vindea șalvari. – Șalvari + suf. -agiu.
4. [Șăineanu, ed. VI] șalvaragiu m. 1. cel ce face și vinde șalvari; 2. cel ce-i poartă; 3. (ironic) Turc. [V. șalvari; formațiune analogică].
5. [Scriban] șalvaragíŭ m. (d. șalvarĭ). Vechĭ. Acela care face șalvarĭ. Azĭ. Iron. Acela care poartă șalvarĭ. V. opincar.
6. [DOOM 3] șalvaragiu (înv.) s. m., art. șalvaragiul; pl. șalvaragii, art. șalvaragiii (desp. -gi-ii)
7. [DOOM 2] șalvaragiu (înv.) s. m., art. șalvaragiul; pl. șalvaragii, art. șalvaragiii (-gi-ii)
8. [DAR] șalvaragiu, șalvaragii, s.m. (înv.) 1. persoană care confecționa sau vindea șalvari. 2. persoană care purta șalvari. 3. (ir.) turc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL