1. [DEX '09] SALUTARE, salutări, s. f. Faptul de a (se) saluta. ♦ (Concr.) Formulă de salut folosită mai ales la despărțire sau la întâlnirea cu cineva; salut. ♦ (La pl.) Expresie de politețe pe care cineva o transmite unei persoane absente prin intermediul cuiva. – V. saluta.
2. [MDA2] salutare sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~tări / E: saluta] 1 Rostire, scriere, transmitere a unui cuvânt, a unei fraze, formule etc. pentru exprimarea politeții, respectului, afecțiunii etc. îndeosebi la întâlnire și la despărțire Si: (rar) salutat1 (1), (înv) salutație (1), sărutare (1), (reg) norocire, sălutărire (1). 2 Cuvânt, frază, formulă etc. sau gest, mișcare etc. prin care cineva își exprimă politețea, respectul, afecțiunea etc. față de altcineva, mai ales la întâlnire și la despărțire ori prin intermediul cuiva Si: (rar) salutat1 (2), (înv) salutație (2), sărutare (2), (reg) norocire, sălutărire (2). 3 Formulă de salut adresată la întâlnire sau la despărțire Si: salve, servus.
3. [DLRLC] SALUTARE, salutări, s. f. Faptul de a saluta; formulă de salut folosită la despărțire sau ca încheiere la o scrisoare; (mai ales la pl.) expresie de politețe pe care o transmitem unei persoane absente, prin intermediul cuiva. V. salut. Leahul își înălță pălăria de paie în semn de salutare. SADOVEANU, O. VII 83. Du Oltului din partea mea O caldă salutare. COȘBUC, P. I 79. ◊ (Cu valoare de interjecție) Stai, domnule!... – Nu mai pot... e tîrziu... Salutare, neică, și mersi! CARAGIALE, O. I 190. Bonsoar, nene Nae. – Salutare onorabile. id. ib. 51.
4. [DN] SALUTARE s.f. Acțiunea, faptul de a saluta; formulă, termen de salut; salut. ♦ (la pl.) expresie de politețe transmisă prin scris sau prin cineva unei persoane. [< saluta].
5. [MDN '00] SALUTARE s. f. acțiunea, faptul de a saluta; (formulă de) salut. ◊ (pl.) expresie de politețe transmisă prin scris sau prin cineva unei persoane. (< saluta)
6. [Șăineanu, ed. VI] salutare f. acțiunea de a saluta: a înapoia salutarea. ║ int. exclamațiune de respect și de onoare sau de admirațiune: salutare!
7. [Scriban] * salutáre f., pl. ărĭ (d. a saluta). Acțiunea de a salut. Salut, complimente, plecăcĭune: a trimete salutărĭ cuĭva. Cuvînt pin care saluțĭ pe cineva maĭ familiar: salutare (subînț. îțĭ zic, îțĭ trimet) amice! (în stil maĭ serios se zice: te saŭ vă salut).
8. [DOOM 3] salutare s. f., g.-d. art. salutării; pl. salutări
9. [DOOM 2] salutare s. f., g.-d. art. salutării; pl. salutări
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL