1. [DEX '09] SĂLTĂTURĂ, săltături, s. f. Salt; săritură. – Sălta + suf. -ătură.
2. [MDA2] săltătură sf [At: (cca 1600) CUV. D. BĂTR. II, 227/10 / Pl: ~ri / E: sălta + -ătură] 1 Salt2 (1). 2 Dans (1). 3 (Pex) Petrecere cu dansuri, jocuri. 4 Mișcare de înălțare (în raport cu poziția, cu nivelul obișnuit).
3. [DLRLC] SĂLTĂTURĂ, săltături, s. f. Salt; săritură. Călărețul cobora coasta, în săltăturile roibului. SADOVEANU, O. I 369. El intră în curțile domnești în săltăturile... unui armăsăraș arăbesc, ager și zglobiu. ODOBESCU, S. I 132.
4. [Șăineanu, ed. VI] săltătură f. săritură deasă.
5. [Scriban] săltătúră f., pl. ĭ. Săritură mică și repetată.
6. [DOOM 3] săltătură s. f., g.-d. art. săltăturii; pl. săltături
7. [DOOM 2] săltătură s. f., g.-d. art. săltăturii; pl. săltături
8. [DAR] săltătură, săltături, s.f. (înv. și reg.) 1. salt; săritură. 2. mișcare de ridicare, de înălțare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL