1. [Scriban] Saloma (Salomea) f. fiica Irodiadei, ceru și obținu capul sfântului Ioan Botezătorul.
2. [DE] SALOMEEA (c. 15-c. 72), fiica regelui iudeu Irod Filip și a Irodiadei. Potrivit „Noului Testament”, a obținut tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul, la îndemnul Irodiadei, drept recompensă pentru dansul seducător executat de ziua unchiului său, tetrarhul Irod Antipas.
3. [MEO] Salomeea Prenume feminin arareori folosit astăzi, dar mult mai vechi la noi decît s-ar părea, Saloméea continuă în onomastica românească, prin intermediarul gr. Salóme, numele feminin arameean Shalóm, explicat în mod curent prin shalom „pace” ; o recentă interpretare apropie pe Shalom de vb. shalam „a înlocui”, încadrînd astfel numele în seria teoforicelor (părinții ar mulțumi divinității care, prin nașterea unui copil, „a înlocuit” pe altul mort înainte). Venit la noi prin filieră slavă sau chiar direct din neogreacă, numele apare în documente sub formele Salomia sau Solomia încă din sec. 17, dar este o adevărată raritate. ☐ Fr. Salomée, germ., it. Salome, magh. Szalóme, bg., rus. Salomea, Salomia. ☐ Legenda biblică a inspirat numeroase creații literare, plastice sau muzicale, dintre care amintim opera Salomeea de R. Strauss; o dramă cu același nume de O. Wilde.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL