1. [DEX '09] SĂRINDAR, sărindare, s. n. (în religia creștină ortodoxă) Rugăciune făcută de preot timp de patruzeci de zile în șir, în timpul liturghiei, pentru diferite dorințe ale credincioșilor, pentru iertarea păcatelor, pentru cei suferinzi sau pentru pomenirea celor morți. ◊ Expr. A da (sau a plăti) sărindar (sau sărindare) = a plăti preotului să facă un sărindar (sau sărindare). ♦ Plată pentru aceste rugăciuni. – Din ngr. sarandári.
2. [MDA2] sărindar sn [At: cca 1680, BUL. COM. IST. III 84 / V: (îrg) ~i, ser~, (înv) ~iu, sarand~, seredar, seren~, serindariu, (reg) sălin~, sarin~ / Pl: ~e, ~uri / E: slv сарандаръ, саландаръ,, ngr σαραντά] 1 Ciclu de patruzeci de rugăciuni făcute de preot timp de patruzeci de zile consecutive pentru morți, pentru iertarea păcatelor, pentru bolnavi etc. 2 Rugăciune făcută de preot la 40 de zile de la moartea cuiva sau o dată pe an Si: parastas, (îrg) sărăcustă (2). 3 Plată (în bani sau în natură) care revine preotului pentru oficierea sărindarului Si: (îrg) sărăcustă (4). 4 Păcat săvârșit de cineva, pentru a cărui iertare preotul face o slujbă specială.
3. [DEX '98] SĂRINDAR, sărindare, s. n. (În religia creștină ortodoxă) Rugăciune de pomenire făcută de preot de patruzeci de zile în șir pentru morți, pentru iertarea păcatelor, pentru bolnavi etc. ◊ Expr. A da (sau a plăti) sărindar (sau sărindare) = a plăti preotului să facă un sărindar (sau sărindare). ♦ Plată pentru aceste rugăciuni. – Din ngr. sarandári.
4. [DLRLC] SĂRINDAR, sărindare, s. n. (În practica religiei creștine) Șir de rugăciuni făcute de preot în patruzeci de zile pentru cei morți, pentru bolnavi etc. Iar sfînta rugăciune curgea de la pristol. Erau pentru copila lui Sînger sărindare. COȘBUC, P. II 182. Pe lîngă comîndarea sau comîndul... merită a fi amintite încă și parastasele, slujbele, sărindarele. MARIAN, Î. 376. ◊ Expr. A da (sau a plăti, mai rar a face) sărindar (sau sărindare) = a plăti preotului să facă un sărindar (sau sărindare). Dă acatiste, face sfeștanii, Liturghii și sărindare. ARGHEZI, V. 181. Începe... a plăti sărindare, acatiste și liturghii. MARIAN, NA. 3. Multe sărindare mai dăduse el... pe la popi în toate părțile ca să-i poată izgoni dracii de la casă, și nici că fusese chip. CREANGĂ, P. 305. De i-aș prinde gineri... aș da sărindar. ALECSANDRI, T. 406. ♦ Plata pentru rugăciunile de mai sus. (Cu pronunțare regională) Ce-ți mai trebuie știubeie?... Dă-mi-le ca sărindari, te-oi pune la pomelnic. CONTEMPORANUL, VIII 99. – Pl. și: sărindaruri (ALECSANDRI, T. I 174). – Variantă: sălindar (ȘEZ. VI 180) s. n.
5. [Șăineanu, ed. VI] sărindar n. 1. rugăciuni ce se zic timp de 40 de zile pentru odihna celor răposați; 2. rugăciune în genere și ceeace se dă preotului s’o facă: multe sărindare dase, ca să scape de draci CR. [Gr. mod. SARANDÁRI (din SARÁNDA, patruzeci)].
6. [Scriban] sărindár n., pl. e (vsl. sarandarŭ, salandarŭ, d. mgr. sarandari [scris -ntari], d. saranda [scris -nta], vgr. tessarakonta, patruzecĭ. V. sărăcustă, sorocovăț). Rugăcĭune pe care o face preutu p. morțĭ ș.a. (care odinioară se făcea la patruzecĭ de zile de la moarte, ĭar azĭ orĭ-cînd o dată pe an). Banĭ dațĭ preutuluĭ p. asta: a da un sărindar. – Mold. pop. și sălindar (Șez. 36, 28). V. parastas.
7. [MDA2] sarandar sn vz sărindar
8. [MDA2] sarindar[1] sn vz sărindar
9. [MDA2] sălindar sn vz sărindar
10. [MDA2] sărindari sn vz sărindar
11. [MDA2] sărindariu sn vz sărindar
12. [MDA2] seredar sn vz sărindar
13. [MDA2] serendar sm vz sărindar
14. [MDA2] serindar sn vz sărindar
15. [DLRLC] SĂLINDAR s. n. v. sărindar.
16. [Scriban] sălindár V. sărindar.
17. [DOOM 3] sărindar s. n., pl. sărindare
18. [DOOM 2] sărindar s. n., pl. sărindare
19. [DER] sărindar (sărindare), s. n. – 1. Slujba morților care se oficiază la 40 de zile de la deces. – 2. Slujbă în general. – Mr. sărăndare. Ngr. σαραντάρι, din σάραντα „patruzeci” (Cihac, II, 695; cf. Vasmer, Gr., 129), cf. bg. sarandari, sb. saràndar, salandar și sărăcustă.
20. [Argou] sărindar, sărindare s. n. 1. (intl.) ieșirea din spate, ușa de refugiu. 2. (prst.) repaus sexual cauzat de o boală, o supărare, un deces în familie etc.
21. [Argou] a trece pe sărindar expr. (intl.) a trece printr-un necaz; a scăpa cu fața curată dintr-o încurcătură.
22. [DRAM 2021] sărindár, sărindare, s.n. (în cultul ortodox) Rugăciune de pomenire; „40 de leturghii servite de același preot, la dorința vreunui credincios” (Bud, 1908): „Această sfîntă carte (...) l-amu plătitu (...) dreptu 4 sărindare...” (Bârlea, 1909: 118; doc. din 1755). – Din ngr. sarandári (Șăineanu, DEX).
23. [DRAM 2015] sărindar, sărindare, s.n. – (în religia creștin ortodoxă) Rugăciune de pomenire. „40 de leturghii servite de același preot, la dorința vreunui credincios” (Bud, 1908): „Dă-mă, mamă, după drag / Șapte sărindare-ți fac” (Bilțiu, 2002: 221). – Din ngr. sarandári < saranda „patruzeci” (Șăineanu; Cihac, Vasmer, cf. DER; DEX).
24. [DRAM] sărindar, -e, s.n. – (în religia creștin ortodoxă) Rugăciune de pomenire. „40 de leturghii servite de același preot, la dorința vreunui credincios” (Bud 1908): „Dă-mă, mamă, după drag / Șapte sărindare-ți fac” (Bilțiu 2002: 221). – Din sl. sarandar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL