1. [DEX '09] ȘALGĂU, șalgăi, s. m. 1. (Înv.) Lucrător în ocnele de sare. 2. (Reg.) Condamnat la muncă în ocne; ocnaș. – Din magh. sóvágó.
2. [MDA2] șalgău sm [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 307/29 / V: (reg) șag~, șang~, șaug~, șavg~, șvag~ / Pl: ~ăi / E: mg sóvágo] 1 (Trs; Mol; înv) Lucrător în ocnele de sare Si: ocnaș. 2 (Reg; pex) Condamnat la muncă în ocne Si: ocnaș.
3. [DLRLC] ȘALGĂU, șalgăi, s. m. 1. (Învechit) Lucrător în ocnele de sare. (Atestat în forma șavgău) Curteni, șavgăi, tîrgoveți... sînt toți egali. NEGRUZZI, S. I 315. 2. (Regional) Condamnat la muncă în ocne; ocnaș. Apoi pleca singur să se deie legat la jandarmi... ca să-l întoarne între șalgăii salinei. POPA, V. 334. – Variantă: șavgău s. m.
4. [Șăineanu, ed. VI] șalgău m. Mold. cel ce taie sare la ocnă. [Și șaugău = ung. SÓVÁGÓ (din SÓ, sare, și VÁGÓ, taie)].
5. [Scriban] șalgăŭ m. (ung. sóvágó, d. só, sare, și vágó, tăĭetor). Trans. Mold. Băĭaș, măgiaș, tăĭetor de sare în ocnă. – Și șangăŭ, de unde vine numele Ceangăilor (Iorga, Ist. Arm. Rom. 1, 78) și șaŭgăŭ, șavgăŭ. V. ocnaș.
6. [MDA2] șagău sm vz șalgău
7. [MDA2] șangău sm vz șalgău
8. [MDA2] șaugău sm vz șalgău
9. [MDA2] șavgău sm vz șalgău
10. [MDA2] șvagău sm vz șalgău
11. [DLRLC] ȘAVGĂU s. m. v. șalgău.
12. [Șăineanu, ed. VI] șaugău m. V. șalgău.
13. [Scriban] șangăŭ, V. șalgăŭ.
14. [Scriban] șaŭgăŭ, șavgăŭ, V. șalgăŭ.
15. [DOOM 3] șalgău (înv.) s. m., art. șalgăul; pl. șalgăi, art. șalgăii
16. [DOOM 2] șalgău (înv.) s. m., art. șalgăul; pl. șalgăi, art. șalgăii
17. [DER] șalgău (-ăi), s. m. – (Trans., Mold.) Miner care scoate sare. – Var. șaugău, șavgău. Mag. sóvágó (Cihac, II, 528; Drăganu, Lui I. Bianu, București 1927, p. 137; Graur, BL, III, 47).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL