1. [MDA2] sălcet sn [At: ANON. CAR / Pl: ~uri, ~e / E: salce2 + -et] Loc acoperit cu (pădure de) sălcii1 Si: sălciș, (reg) sălcari, sălcărie, sălcăriș, sălcime, sălciniș.
2. [DRAM 2021] sắlcet, sălceturi, s.n. (reg.) Loc acoperit cu sălcii; sălciniș, desiș, crâng. – Lat. salicetum „sălcet, salcie” (Cihac, Philippide, după DER; Loșonți); din salce + suf. -et (MDA).
3. [DRAM 2015] sălcet, sălceturi, s.n. – (reg.) Loc acoperit cu sălcii; sălciniș, desiș, crâng. – Lat. salicetum „sălcet, salcie” (Cihac, Philippide, cf. DER; Loșonți); din salce + suf. -et (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL