1. [MDA2] sălbăticos, ~oasă a [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 329 / V: ~tec~, sel~ / Pl: ~oși, ~oase / E: sălbatic + -os] 1-3 (Reg; d. plante) Sălbatic (1-3). 4-6 (Îvr; d. animale) Sălbatic (5-6, 8). 7-10 (Înv; d. oameni) Sălbatic (9, 20, 23, 30). 11-12 (Înv; d. manifestări ale oamenilor, d. fața, fizionomia etc. lor) Care arată, trădează pe omul sălbatic (31, 43).
2. [DLRLC] SĂLBĂTICOS, -OASĂ, sălbăticoși, -oase, adj. (Rar) 1. Care manifestă sălbăticie, de sălbatic, fioros. Sultanul... îi zise cu chip sălbăticos și aspru. GORJAN, H. IV 57. 2. Sperios, sfiicios. Mîndri păunași, sălbăticoși cocori... dropii și ierunci, toate picau ca fermecate. ODOBESCU, S. III 180.
3. [DLRM] SĂLBĂTICOS, -OASĂ, sălbăticoși, -oase, adj. (Rar) Sălbatic, fioros. ♦ Sperios, sfiicios. – Din sălbatic + suf. -os.
4. [MDA2] sălbătecos, ~oasă a vz sălbăticos
5. [MDA2] selbăticos, ~oasă a vz sălbăticos
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL