1. [DEX '09] SĂLBĂTICIE, sălbăticii, s. f. 1. Stare în care se află animalele sălbatice; p. ext. însușire a ceea ce este sălbatic; cruzime, barbarie; brutalitate; faptă de om sălbatic, crud, brutal. ◊ Loc. adv. Cu sălbăticie = fioros, sălbatic. 2. Stare a naturii netransformate de mâna omului. 3. Loc pustiu, neumblat; pustietate. 4. Izolare de lume, singurătate. ♦ Timiditate, sfioșenie. 5. Stare de înapoiere, lipsă de civilizație; primitivism. ♦ Loc unde nu a pătruns civilizația. [Var.: (pop.) sălbătăcie s. f.] – Sălbatic + suf. -ie.
2. [MDA2] sălbăticie sf [At: GOLESCU, C. / V: (pop) ~tăcie, ~tecie / Pl: ~ii / E: sălbatic + -ie] 1 (Rar; îf sălbătăcie) Vegetație naturală spontană. 2 Stare în care se află animalele sălbatice (5) Si: (înv) sălbăticiune (3), sălbăticime (1). 3 Animal sălbatic (5) Si: sălbăticiune (1). 4 Stare a omului lipsit de îndrăzneală, sfios, temător. 5 Stare a naturii netransformate de către om. 6 Stare a unui loc, a unui ținut nelocuit, neumblat, pustiu. 7 (Ccr) Loc neumblat, pustiu Si: sălbăticiune (5), sălbăticime (3). 8 (Rar) Paleolitic. 9 (Stare de) înapoiere extremă Si: primitivism, (înv) sălbăticiune (6), sălbăticime (7). 10 Lipsă (totală) de civilizație Si: primitivism, sălbăticiune (7), sălbăticime (8). 11 Loc unde nu a pătruns încă civilizația. 12 Atitudine (sau trăsătură) a omului sălbatic Si: (înv) sălbăticiune (8), sălbăticime (9). 13 Manifestare (acțiune) lipsită de umanitate, crudă, brutală, violentă etc Si: (înv) sălbăticiune (9), sălbăticime (10). 14 (Îlav) Cu ~ Fioros. 15 (Îal) Cu cruzime. 16 Act de cruzime, de violență. 17 Fel de a fi al persoanei sălbatice, izolate, retrase. 18 (Rar) Izolare, singurătate în care trăiește cineva. 19 Intensitate, forță ieșită din comun.
3. [DEX '98] SĂLBĂTICIE, sălbăticii, s. f. 1. Stare în care se află animalele sălbatice; p. ext. însușire a ceea ce este sălbatic; cruzime, barbarie; brutalitate; faptă de om sălbatic, crud, brutal. ◊ Loc. adv. Cu sălbăticie = fioros, sălbatic. 2. Stare a naturii nelucrate, netransformate de mâna omului. 3. Loc pustiu, neumblat; pustietate. 4. Izolare de lume, singurătate. ♦ Timiditate, sfioșenie. 5. Prima perioadă din istoria societății primitive, care începe o dată cu constituirea aspectului actual al omului și cu apariția limbajului articulat. 6. Stare de înapoiere, lipsă de civilizație; primitivism. ♦ Loc unde nu a pătruns civilizația. [Var.: (pop.) sălbătăcie s. f.] – Sălbatic + suf. -ie.
4. [DLRLC] SĂLBĂTICIE, sălbăticii, s. f. (Și în forma sălbătăcie) 1. Stare în care se află animalele sălbatice; p. ext. însușirea a ceea ce este sălbatic; cruzime, brutalitate. În «Năpasta» societatea burgheză... apare numai ca un ecou... și acest ecou sună numai a răutate și sălbătăcie. GHEREA, ST. CR. III 108. ◊ Loc. adv. Cu sălbăticie = sălbatic, fioros. Nu știu! răspunse Alioșa și-l privi cu sălbătăcie. SADOVEANU, O. VII 38. Simțea foamea și frigul mușcîndu-l cu sălbătăcie. id. O. VIII 155. ♦ Purtare, faptă de om sălbatic, crud, brutal. Are însă un fond... foarte potrivit pentru descrierea sălbătăciilor ce-au însoțit distrugerea albigenților. GHEREA, ST. CR. I 175. ♦ (Neobișnuit) Animal sălbatic, sălbăticiune. Mergea la vînătoare și aducea... căprioare... și alte sălbătăcii bune de mîncare. RETEGANUL, la CADE. 2. Loc pustiu, singuratic, unde n-a pătruns civilizația. V. pustietate, paragină. Vechea așezare de pescari dobrogeni avea biserică – lucru rar în aceste sălbătăcii și singurătăți. SADOVEANU, O. VIII 234. În sălbăticia asta unde trăiesc, cînd voi avea fericirea să mai schimb vreo vorbă cu astfel de oameni? BART, S. M. 27. ♦ Atitudine nesociabilă, izolare de lume. Se făcea că nu înțelege ce însemnează sălbăticia ei de a se încuia în odaie și a fugi așa de toată lumea. VLAHUȚĂ, O. AL. II 97. 3. Prima perioadă din istoria societății primitive, care începe o dată cu constituirea aspectului actual al omului și cu apariția limbajului articulat. – Variantă: sălbătăcie s. f.
5. [Șăineanu, ed. VI] sălbăticie f. 1. starea sălbatică, caracterul sălbaticului; 2. pustietate.
6. [Scriban] sălbăticíe și -ăcie f. (d. sălbatic). Caracteru sălbatic, starea omuluĭ primitiv: sălbăticia unuĭ popor. Ferocitate, cruzime: sălbăticia Hunilor. Aspectul primitiv al naturiĭ, locurĭ neschimbate de civilizațiune, pustietate: farmecu sălbăticiiĭ. Trans. sălbătăcĭune.
7. [DEX '09] SĂLBĂTĂCIE s. f. v. sălbăticie.
8. [MDA2] sălbătăcie sf vz sălbăticie[1]
9. [MDA2] sălbătecie sf vz sălbăticie
10. [DOOM 3] sălbăticie s. f., art. sălbăticia, g.-d. art. sălbăticiei; (fapte, locuri) pl. sălbăticii, art. sălbăticiile (desp. -ci-i-)
11. [DOOM 2] sălbăticie s. f., art. sălbăticia, g.-d. art. sălbăticiei; (fapte, locuri) pl. sălbăticii, art. sălbăticiile
12. [MDO] sălbăticie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL