1. [MDA2] sălășli[1] v vz sălășui
2. [MDA2] sălășui [At: PSALT. HUR, 45v/8 / V: (înv) ~șii[1] / Pzi: ~esc / E: sălaș + -ui] 1-3 vi (Înv) A sălășlui (1-3). 4-6 vtr A sălășlui (4-6). 7-10 vir A sălășlui (9-12). 11 vt (Îrg) A găzdui (1).
3. [Șăineanu, ed. VI] sălăș(l)ui v. 1. a avea sălașul, a locui undeva; 2. a primi în sălaș, în gazdă. [Ung. SZÁLLÁSOLNI].
4. [Scriban] sălășluĭésc v. intr. (ung. szállásolni, a fi în gazdă, a sălășlui). Am sălașu, locuĭesc: fearele sălășluĭesc în codri. V. refl. Mă stabilesc, mă așez: vino și te sălășluĭește întru noĭ (O rugăcĭune către Dumnezeŭ). – Vechĭ -șuĭesc. În P.P. -șesc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL