1. [DEX '09] SĂLĂȘLUI, sălășluiesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A-și avea sălașul, locuința într-un anumit loc. ♦ A se adăposti. 2. Tranz. A da cuiva adăpost; a găzdui. 3. Refl. A se așeza, a se stabili într-un loc. – Din magh. szállásolni.
2. [MDA2] sălășlui [At: PSALT. 232 / V: (înv) ~ia / Pzi: ~esc / E: mg szállásol] 1 vi (D. oameni) A-și avea locuința, sălașul (1) într-un anumit loc Si: a locui, a sta, (înv) a sălășui (1), (reg) a sălăși (1). 2 vi (D. oameni) A-și duce existența Si: a trăi, a viețui, (înv) a sălășui (2), (reg) a sălăși (2). 3 vi (Rar) A avea culcușul într-un anumit loc Si: (înv) a sălășui (3). 4-5 vtr (De obicei cu determinări locale) A (se) stabili într-un loc Si: a (se) așeza (29-30), a (se) sălășui (4-5). 6-7 vrt (De obicei cu determinări locale) A(-și) fixa domiciliul sau sediul Si: a (se) instala, (înv) a (se) sălășui (6-7), a lăcășlui. 8 vt A popula. 9-10 vir (Îvp) A petrece noaptea sau un anumit timp undeva Si: (înv) sălășui (9-10). 11-12 vir (Îvp) A locui provizoriu la cineva în gazdă Si: (înv) a (se) sălășui (11-12), (reg) a (se) sălăși (5-6). 13-14 vir (Îvr) A avea relații sexuale cu cineva. 15 vr A poposi. 16 vt (Înv; c. i. oameni) A găzdui (1).
3. [DLRLC] SĂLĂȘLUI, sălășluiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Astăzi rar) A sta într-un anumit loc, a locui, a se adăposti. Fratele Simeon și el multă vreme printre leși a sălășluit. SADOVEANU, O. VII 76. Părăsesc o casă... sătulă de a sălășlui o sută de ani în aceeași închisoare de lut. ANGHEL, PR. 61. În casa lor... Acolo să văcuiască. Acolo să lăcuiască, Acolo să sălășluiască. PĂSCULESCU, L. P. 123. ◊ Fig. Un biet bătrîn cerșind adăpost munților, o podoabă închipuită de om în care sălășluia un suflet tare. DELAVRANCEA, O. II 260. ♦ Tranz. A adăposti, a găzdui, a da adăpost. Septentrionul revendică și el cinstea de a fi sălășluit pe strămoșii celui care a cîntat diamantul ascuns în Marea Nordului. CĂLINESCU, E. 6. 2. Refl. (Învechit și popular) A se așeza, a se statornici într-un loc; a se instala. S-au sălășluit cu dînsa în pustie la moșiile sale. SBIERA, P. 51. Să se sălășluiască într-un palat strălucit. GORJAN, H. IV 81. Mama-Pădurii să sălășluiește în crierii codrilor. ȘEZ. I 151. ◊ Fig. N-am gîndit niciodată că sfînta poezie va veni să se sălășluiască în casa mea. NEGRUZZI, S. I 76.
4. [Șăineanu, ed. VI] sălăș(l)ui v. 1. a avea sălașul, a locui undeva; 2. a primi în sălaș, în gazdă. [Ung. SZÁLLÁSOLNI].
5. [MDA2] sălășluia v vz sălășlui
6. [Scriban] sălășluĭésc v. intr. (ung. szállásolni, a fi în gazdă, a sălășlui). Am sălașu, locuĭesc: fearele sălășluĭesc în codri. V. refl. Mă stabilesc, mă așez: vino și te sălășluĭește întru noĭ (O rugăcĭune către Dumnezeŭ). – Vechĭ -șuĭesc. În P.P. -șesc.
7. [DOOM 3] sălășlui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sălășluiesc, 3 sg. sălășluiește, imperf. 1 sălășluiam; conj. prez. 1 sg. să sălășluiesc, 3 să sălășluiască
8. [DOOM 2] sălășlui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sălășluiesc, imperf. 3 sg. sălășluia; conj. prez. 3 să sălășluiască
9. [MDO] sălășlui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sălășluiesc, conj. sălășluiască)
10. [IVO-III] sălășluesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL