1. [DEX '09] ȘALANGER s. m. v. challenger.
2. [MDA2] șalanger sm [At: L. ROM. 1962, 340 / Pl: ~i / E: fr challenger] 1 Sportiv care, în urma unei întreceri preliminare, a obținut dreptul de a disputa un titlu de campion în meci direct cu deținătorul titlului. 2 (Liv) Provocator (la un duel, la o luptă etc.).
3. [DEX '98] ȘALANGER, șalangeri, s. m. Sportiv care, în urma unei întreceri preliminare, a obținut dreptul de a-și disputa un titlu de campion în meci direct cu deținătorul titlului. – Din engl., fr. challenger.
4. [DN] ȘALANGER s.m. 1. (Sport) Concurent (sau echipă) cu care un campion (sau o echipă campioană) își dispută locul întîi în cadrul unei noi ediții a întrecerii. 2. (Liv.) Provocator (la un duel, la o luptă etc.). [Scris și challenger. / < fr., engl. challenger].
5. [MDN '00] ȘALANGER s. m. sportiv cu care un campion își dispută locul întâi în cadrul unei noi ediții a întrecerii. (< engl., fr. challenger)
6. [DCR2] șalanger s. m. (sport) Sportiv care are dreptul de a disputa un titlu de campion direct cu deținătorul acestuia ◊ „Foreman este apt să-și apere centura la 30 octombrie în fața șalangerului său oficial, Cassius Clay.” Sc. 9 X 74 p. 5 (din engl. challenger, fr. challengeur; DMN 1966; Il. Constantinescu în LR 1/73 p. 34, atestări din 1969; DEX, DN3)
7. [DEX '09] CHALLENGER, challengeri, s. m. Sportiv care, în urma unei întreceri preliminare, a obținut dreptul de a-și disputa un titlu de campion în meci direct cu deținătorul titlului. [Pr.: celenger. – Var.: șalanger s. m.] – Din engl., fr. challenger.
8. [DN] CHALLENGER s.m. v. șalanger.
9. [DOOM 3] !challenger (engl.) [pron. rom. čelenğăr] s. m., pl. challengeri [pron. čelenğări]
10. [DOOM 2] challenger (angl.) [pron. celenger] s. m., pl. challengeri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL