1. [Șăineanu, ed. VI] Saladin m. Sultan al Egiptului și al Siriei, eroul muzulman din a treia Cruciată, care repurtă victorii asupra Creștinilor si coprinse în 1187 Ierusalimul (1174-1193).
2. [DE] SALADIN (SALᾹH ad-DῙN Yūsuf ibn Ayyub) (c. 1138-1193), comandat de oști și diplomat arab de origine kurdă. Întemeietorul dinastiei Aiubizilor. Vizir al califului fatimid al-Adid (1171), s-a proclamat sultan al Egiptului (din 1171), ceea ce a marcat sfârșitul dinastiei Fatimizilor și al Califatului șiit și reîntoarcerea la islamul sunnit, și al Siriei (din 1774), supunând autorității sale Siria, Palestina, Arabia apuseană și Nubia. În 1187-1188, în urma bătăliei de la Hattῑn (5 iul. 1187), a cucerit posesiunile cruciaților (Accra, Ierusalim, Askalon), ceea ce a constituit una dintre cauzele Cruciadei a III-a (1189-1192). A luptat cu Richard I Inimă de Leu, regele Angliei, și Filip II August, regele Franței. În literatura medievală, simbol al principelui înțelept și generos, el este considerat unul dintre cei mai valoroși comandanți musulmani.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL