1. [MDA2] saitoc, ~oacă [At: CADE / V: saioc i / Pl: ~uri, ~oace / E: fo] (Reg) 1 i (Are) Cuvânt care imită mersul săltat și grăbit. 2 sn Săritură (1). 3 a Care merge săltând. 4 a (Olt; d. copii) Neastâmpărat.
2. [DLRLC] SAITOC adv. (Uneori repetat) Cu mersul în sărituri mari. [Cei trei frați] făceau pașii ca oamenii, iar zmeul, saitoc-saitoc... cît doi și trei pași omenești, astfel că, după cîteva sărituri, abia se mai vedea înaintea lor. POPESCU, B. II 52. – Pronunțat: sai-toc.
3. [DLRM] SAITOC, saitocuri, s. n. Săritură (mare), salt. [Pr.: sai-]
4. [Șăineanu, ed. VI] saitoc adv. sărind repede: smeul saitoc saitoc cu crăcanele lui POP. [Onomatopee].
5. [Scriban] saĭtóc (Munt. vest ș.a.), interj. care arată un mers săltat și grăbit: zmeu venea saĭtoc-saĭtoc cu crăcanele luĭ. S.n., pl. urĭ. Săritură. Adj. (-oc, -oacă). Care merge săltînd. V. dup-dup, na-na-na, șontîc, teleap.
6. [MDA2] saioc i vz saitoc
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL