1. [MDA2] șaitău1 sn [At: KLEIN, D. 423 / V: (reg) săi~, șatău, șăit (A: nct / Pl: ~uri) șăi~, șâi~, șei~, șitău / Pl: ~taie, (reg) ~tăie, ~tauă, șăitaie, șăitauă, șeitauă / E: mg sajtó] 1 (Trs; Ban) Teasc. 2 (Reg; prc; îf șitău) Coș al teascului în care se storc strugurii. 3 (Reg; pex; îf șeitău) Cramă (2). 4 (Ban; Trs; prc) Șurub care servește ca ax al teascului. 5 (Ban; Trs; pan) Menghină. 6 (Ban; Buc; pan) Banc de tâmplărie. 7 (Ban; Trs; pan) Vârtej de strâns doagele. 8 (Trs; Ban; pan) Cric2. 9 (Ban; Trs; pan) Canea. 10 (Ban; Trs; pan) Burghiu (1). 11 (Trs; îf șeitău) Unealtă cu care se presează varza în putină. 12 (Reg) Bucată de lemn cu care se împiedică carul.
2. [MDA2] șaitău2 s [At: TDRG / Pl: ? / E: ns cf ger Scheit] (Trs) Ferăstrău cu care se taie buștenii pentru a obține scânduri.
3. [MDA2] săitău sn vz șaitău1
4. [MDA2] șatău sn vz șaitău1
5. [MDA2] șăit sn vz saitău1
6. [MDA2] șăitău sn vz șaitău1
7. [MDA2] șâitău sn vz șaitău1
8. [MDA2] șeitău sn vz șaitău1
9. [MDA2] șitău sn vz șaitău1
10. [DER] șaitău (-uri), s. n. – Cric, presă, teasc. Mag. sajtó (Cihac, II, 527; Gáldi, Dict., 157). Trans., înv.
11. [DAR] șaitău2 s.n. (reg.) ferăstrău (cu care se taie buștenii, pentru a se obține scânduri), gater.
12. [DRAM 2021] șaitắu, șaităuri, (șitău), s.n. (reg.) 1. Presă cu ajutorul căreia se scotea mierea din fagure; teasc. 2. Teasc de struguri: șitău cu grindă, șitău de mână, șitău cu șurub de fier. 3. Menghină. – Din magh. sajtó „presă” (Galdi, după DER; MDA).
13. [DRAM 2015] șaitău, șaităuri, (șitău), s.n. – (reg.) 1. Presă cu ajutorul căreia se scotea mierea din fagure; teasc. 2. Teasc de struguri: șitău cu grindă, șitău de mână, șitău cu șurub de fier (Șainelic, 1986). 3. Menghină (ALR, 1956: 543). – Din magh. sajtó „presă” (Cihac, Galdi, cf. DER; MDA).
14. [DRAM] șaitău, -uri, (șitău), s.n. – 1. Presă cu ajutorul căreia se scotea mierea din fagure; teasc. 2. Teasc de struguri. 3. Menghină (ALR 1956: 543). – Din magh. sajtó „presă”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL