1. [MDA2] șahmarand sn [At: (a. 1658) URICARIUL XVI, 202 / V: (înv) ~ra, șămure sf / Pl: ~uri / E: tc șahmeran] (Tcî) Brocart.
2. [MDA2] șahmara sf vz șahmarand
3. [MDA2] șămure sf vz șahmarand
4. [Scriban] șahmará f. (turc. [d. pers.] șah merán, „dorința șahuluĭ”). Vechĭ. O stofă orientală țesută cu aur saŭ cu argint (brocat). – Și -ránd, n., pl. urĭ (după smarand).
5. [DLRLV] ȘAHMARAND s.n. (Mold.) Brocart. Își luasă o fată . . . țiitoare . . . și o purta cu sălbi de galbeni și cu haine de șahmarand. NECULCE. Etimologie: tc. șahmeram.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL