1. [Șăineanu, ed. VI] șahmarà f. od. stofă orientală suflată cu aur sau cu argint: un tâmbar de șahmara verde. [Turc. ȘAH MERAM, brocat (lit. dorința împăratului)].
2. [Scriban] șahmará f. (turc. [d. pers.] șah merán, „dorința șahuluĭ”). Vechĭ. O stofă orientală țesută cu aur saŭ cu argint (brocat). – Și -ránd, n., pl. urĭ (după smarand).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL