1. [DEX '09] SĂGNIRE, săgniri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) săgni și rezultatul ei. – V. săgni.
2. [MDA2] săgnire sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ri / E: săgni] 1 (D. animale de tracțiune sau de călărie) Rănire (pe spinare) de la jug, de la șa, de la ham etc. 2 (Pex) Rănire. 3 Marcare prin înfierare a unui animal.
3. [DEX '09] SĂGNI, săgnesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre cai) A căpăta o rană de la șa, de la ham etc. 2. Tranz. A însemna un animal cu fierul roșu. – Din sagnă.
4. [MDA2] săcni v vz săgni
5. [MDA2] săgni [At: LB / V: săcni, sig~[1] / Pzi: ~nesc / E: sagnă] (Reg) 1-2 vtr (D. animale de tracțiune sau de călărie) A căpăta sau a produce răni sau eroziuni (pe spinare) de la jug, de la șa, de la ham etc. 3 vt (Pex; d. oameni) A se răni1. 4 vt (C. i. animale) A marca prin înfierare. 5 vi (Îf săcni) A da înapoi. 6 vi (Îf săcni) A sărăci (3).
6. [MDA2] sâgni[1] v vz săgni
7. [DEX '98] SĂGNI, săgnesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre cai) A căpăta o rană de la șa, de la ham etc. 2. Tranz. A însemna un animal cu fierul roșu. – Din sagnă.
8. [DLRLC] SĂGNI, săgnesc, vb. IV. Refl. (Despre animale) A căpăta o rană (de la șa, de la jug sau de la ham). ♦ Tranz. A însemna un animal cu fierul roșu; a înfiera.
9. [Scriban] săgnésc v. tr. (vsl. sadniti, rus. sádnitĭ). Est. Cauzez rană prin frecarea șeleĭ: cal săgnit (la Abrud țîgnit). Murdăresc puțin guleru alb scrobit: guleru nu-ĭ chear murdar, da-ĭ puțin sagnit (Cov.).
10. [DOOM 3] săgnire (reg.) s. f., g.-d. art. săgnirii; pl. săgniri
11. [DOOM 2] săgnire (reg.) s. f., g.-d. art. săgnirii; pl. săgniri
12. [DOOM 3] săgni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. săgnesc, 3 sg. săgnește, imperf. 1 sg. săgneam; conj. prez. 1 sg. să săgnesc, 3 să săgnească
13. [DOOM 2] săgni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. săgnesc, imperf. 3 sg. săgnea; conj. prez. 3 să săgnească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL