1. [DEX '09] SĂGETĂTOR, -OARE, săgetători, -oare, adj., s. m. I. Adj. 1. Care săgetează, care trimite săgeți. ♦ (Substantivat, în superstiții) Ființă imaginară, duh necurat care provoacă boala numită săgetătură. ♦ Fig. (Despre ochi, privire etc.) Pătrunzător, scrutător, tăios. ♦ Fig. (Despre cuvinte, judecăți, aluzii etc.) Plin de ironie, satiric, usturător. 2. Fig. (Despre mișcări) Iute, repede (și în linie dreaptă). II. S. m. 1. Arcaș. 2. N. pr. art. Numele popular al unei constelații. ♦ Al nouălea semn al zodiacului, reprezentând un om sau un centaur trăgând cu arcul. – Săgeta + suf. -ător.
2. [MDA2] săgetător, ~oare [At: COD. VOR. 54/14 / V: sege~ / Pl: ~i, ~oare / E: săgeta + -ător] 1 sm Persoană (îndeosebi ostaș) care trage cu arcul Si: arcaș (1), (îrg) săgetar (2), (înv) săgetaș (1). 2 a Care săgetează (1). 3 a Care săgetează (2). 4 a (Fig) Care săgetează (13). 5 smf (În credințe și în superstiții populare) Duh rău, ființă imaginară etc. care ar provoca boala numită săgetătură Si: (reg) săgetătură (10), săgetoaică. 6 a (Fig) Care săgetează (15) Si: (înv) săgetos (1). 7 a (D. cuvinte, afirmații, aluzii etc.) Plin de răutate, de ironie sau de critică Si: înțepător, tăios, usturător. 8 a (D. cuvinte, afirmații, aluzii etc; fig; pex) Pătrunzător. 9 a (D. ochi; privire; fig) Care săgetează (22). 10 av (D. ochi; privire; fig) Cu insistență (și adesea cu dezaprobare). 11 a (D. zbor; mers, etc., fig) Cu mișcări sau deplasări extrem de rapide (și în linie dreaptă) Si: săgetat2 (9). 12 sm (Lsg; art; de obicei ca nume propriu) Constelație zodiacală din emisfera australă care cuprinde 140 de stele vizibile Si: arcașul (3). 13 sm (Lsg; art; de obicei ca nume propriu) Semn al săgetătorului (12) reprezentat printr-un om sau centaur care trage cu arcul.
3. [DEX '98] SĂGETĂTOR, -OARE, săgetători, -oare, adj., s. m. I. Adj. 1. Care săgetează, care trimite săgeți. ♦ (Substantivat, în superstiții) Ființă imaginară, duh necurat care provoacă boala numită săgetătură. ♦ Fig. (Despre ochi, privire etc.) Pătrunzător, scrutător, tăios. ♦ Fig. (Despre cuvinte, judecăți, aluzii etc.) Plin de ironie, satiric, usturător. 2. Fig. (Despre mișcări) Iute, repede (și în linie dreaptă). II. S. m. 1. Arcaș. 2. (Art.) Numele popular al unei constelații; al nouălea semn al zodiacului, reprezentând un om sau un centaur trăgând cu arcul. – Săgeta + suf. -ător.
4. [DLRLC] SĂGETĂTOR1, săgetători, s. m. 1. Arcaș, săgetar. Se vede că acesta-i vestitul Păsări-Lăți-Lungilă, fiul săgetătorului și nepotul arcașului. CREANGĂ, P. 246. 2. Al nouălea semn al zodiacului, reprezentînd un om sau un centaur care trage cu arcul. În tavan zodiacul a fost zugrăvit de un meșter stîngaci, după un almanah oarecare; gemenii și cumpăna, racul și săgetătorul. C. PETRESCU, C. V. 258.
5. [DLRLC] SĂGETĂTOR2, -OARE, săgetători, -oare, adj. 1. (Rar) Care trimite săgeți, care săgetează; (mai ales fig.) pătrunzător, scrutător, tăios. Ce-i cu ăsta? întrebă el... aruncînd spre Furtună o privire scurtă, săgetătoare. MIRONESCU, S. A. 26. Ochii cei vătămători Și de foc săgetători. ALECSANDRI, P. P. 10. ♦ (Substantivat, în superstiții) Duh necurat, ființă imaginară care provoacă boala numită săgetătură. Unde vă duceți voi... săgetători și săgetătoare? ȘEZ. IV 19. ♦ Fig. Strălucitor, scînteietor. Oala... era plină, plină de aur!... Peste o sută, peste două sute de ochi săgetători. GALACTION, O. I 149. 2. (Despre zbor, mers etc.) Cu mișcări repezi (și în linie dreaptă); iute ca săgeata. Săgetătorul zbor de rîndunică. CAZIMIR, L. U. 8.
6. [Șăineanu, ed. VI] săgetător m. 1. arcaș; 2. al noulea semn al zodiacului, reprezentat sub forma unui centaur care trage cu arcul.
7. [Scriban] săgetătór adj. și s.m. (d. săgetez, după vsl. strĭelĭcĭ, săgetător). Acela care săgetează, care trage cu arcu, arcaș. O constelațiune (numită și arcașu). Al un-spre-zece-lea semn al zodiaculuĭ (Novembre), reprezentat pintr’un centaur care trage cu arcu.
8. [DOOM 3] !Săgetător (zodie) s. propriu m.; (nativi din zodia Săgetător) pl. Săgetători
9. [DOOM 3] săgetător adj. m., s. m., pl. săgetători; adj. f., s. f. sg. și pl. săgetătoare
10. [DOOM 2] !săgetător adj. m., s. m., pl. săgetători; adj. f., s. f. sg. și pl. săgetătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL