1. [DEX '09] SĂGETAR, săgetari, s. m. (Înv.) Arcaș. – Săgeată + suf. -ar.
2. [MDA2] săgetar sm [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i / E: săgeată + -ar] 1-2 (Îdt) Persoană care făcea (și vindea) săgeți (1). 3 (Înv) Țintaș.
3. [DLRLC] SĂGETAR, săgetari, s. m. (Învechit) Arcaș. Trimiseră de mai adunară și alți ostași și astfel numărul lor în tabără se urcă la douăzeci și patru mii oameni, din care 9200 pușcași, iar ceilalți lăncieri și săgetari. BĂLCESCU, O. II 103. E Bogdanul cel glumeț Și la luptă îndrăzneț Și de carte cărturar Și de arc bun săgetar. ALECSANDRI, P. P. 175.
4. [Șăineanu, ed. VI] săgetar m. săgetător: de arc bun săgetar POP. [Lat. SAGITTARIUS].
5. [DOOM 3] săgetar (înv.) s. m., pl. săgetari
6. [DOOM 2] săgetar (înv.) s. m., pl. săgetari
7. [DAR] săgetar, săgetari, s.m. (înv.) 1. arcaș, săgetător. 2. persoană care făcea săgeți și arcuri. 3. țintaș, ochitor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL