1. [DEX '09] SĂCULTEȚ, săcultețe, s. n. (Reg.) Săculeț. [Var.: săculteață s. f.] – Sac + suf. -ulteț.
2. [MDA2] săculteț sn [At: (1829), 202/30 / V: (reg) ~eață sf, sec~ / Pl: ~e / E: sac + -ulteț] 1-4 (Îrg; șhp) Săculeț (1-4). 5 (Mol; spc) Sac în care cad grăunțele la moară. 6 (Înv; îf seculteț) Fileu (4) de păr. 7 (Înv; pan) Glandă în care moscul acumulează o secreție puternic și frumos mirositoare.
3. [DLRLC] SĂCULTEȚ, săcultețe, s. n. (Regional) Săculeț. Mama Nastasia a scos dintr-o ladă un săculteț de catifea roșie. CONTEMPORANUL, III 654. Cu un săculteț de galbini se sui pe o trăsură, cîrnind spre un oraș învecinat. ȘEZ. V 79. ◊ Fig. Dădui mîna pe rînd cu părintele Filip, nalt și bărbos; cu judecătorul firav; cu doctorul alcătuit din săcultețe pline, scurte și groase. SADOVEANU, O. VIII 98. – Variantă: săculteață (ALECSANDRI, T. 200) s. f.
4. [Șăineanu, ed. VI] săculteț n. Mold. 1. sac mic; 2. sacul în care cad grăunțele. [Tras din săculete, diminutiv analogic (cf. cuculete)].
5. [DEX '09] SĂCULTEAȚĂ s. f. v. săculteț.
6. [MDA2] săculteață sf vz săculteț
7. [Șăineanu, ed. VI] săculteață f. Mold. pungă de bani: c’o săculteață gura mi-ai astupat AL. [V. săculteț].
8. [Scriban] săculéț n., pl. e (d. sac. D. rom. vine ngr. sakkulltsa). Sac mic saŭ pungă maĭ mare. – În est săcultéț, n., pl. e și teáță, f., pl. -tețe.
9. [DOOM 3] săculteț (reg.) s. n., pl. săcultețe
10. [DOOM 2] săculteț (reg.) s. n., pl. săcultețe
11. [DAR] săculteț, săcultețe, s.n. (înv. și reg.) 1. săculeț, sac mic. 2. sac pentru grăunțe (la moară). 3. (în forma: seculteț) fileu (pentru strâns părul). 4. (înv.) glandă în care moscul acumulează o secreție puternic și plăcut mirositoare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL