1. [DEX '09] SECUIME s. f. Ținut locuit de secui; populația secuiască. – Secui + suf. -ime.
2. [MDA2] secuime sf [At: BĂLCESCU, M. V. 347 / V: (îvp) săc~ / E: secui1 + -ime] 1 (Csc) Mulțime de secui1 (3). 2 (Csc) Totalitate a secuilor1 (1) și a secuiencelor (1). 3 Ținut locuit de secui1 (3).
3. [DLRLC] SECUIME s. f. Ținutul locuit de secui în Regiunea Autonomă Maghiară; populația secuiască. (Cu pronunțare regională) Sînt patru luni de cînd am lăsat-o în mijlocul săcuimei. GHICA, A. 633.
4. [Scriban] secuíme f. Mulțime de Secuĭ. Ținutu Secuilor.
5. [MDA2] săcuime sf vz secuime
6. [Șăineanu, ed. VI] săcuime f. neamul Săcuilor.
7. [Șăineanu, ed. VI] Săcuime f. numele unui ținut în partea răsăriteană a Transilvaniei.
8. [DOOM 3] secuime s. f., g.-d. art. secuimii (dar: Secuime s. propriu f.)
9. [DOOM 2] secuime s. f., g.-d. art. secuimii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL