1. [DEX '09] SACRIFICIU, sacrificii, s. n. 1. Renunțare voluntară la ceva (prețios sau considerat ca atare) pentru binele sau în folosul cuiva sau a ceva; jertfă. ♦ Jertfire de sine (din devotament, din abnegație). ◊ Echipă de sacrificiu = grup de oameni care înfruntă o mare primejdie ca să îndeplinească o misiune, o datorie. 2. Manifestare religioasă rituală realizată de către preoți în numele credincioșilor și exprimând prin ofrande speranța atragerii sau îmblânzirii zeilor nefavorabili; jertfă. – Din fr. sacrifice, lat. sacrificium.
2. [MDA2] sacrificiu sn [At: LB / V: (înv) ~iție sf, ~ițiu / Pl: ~ii, (înv) ~ri, ~ie, ~ice / E: lat sacrificium, fr sacrifice] 1 Ofrandă rituală adusă unei divinități, făcută cu o anumită ceremonie, în cadrul căreia este jertfită (pe altar) o ființă (vie). Si: jertfă, (nob) oblațiune. 2 Renunțare sau privațiune, voluntară sau impusă, de ordin material, pentru binele sau în intresul cuiva sau a ceva Si: jertfă. 3 (Spc) Jertfă de sine. 4 (Îs) Echipă de ~ Grup de oameni care înfruntă o mare primejdie pentru a aduce la îndeplinire o sarcină primită ori asumată. 5 (Îla) De ~ Care se sacrifică (3).
3. [DEX '98] SACRIFICIU, sacrificii, s. n. 1. Renunțare voluntară la ceva (prețios sau considerat ca atare) pentru binele sau în interesul cuiva sau a ceva; jertfă. ♦ Jertfire de sine (din devotament, din abnegație). ◊ Echipă de sacrificiu = grup de oameni care înfruntă o mare primejdie ca să îndeplinească o misiune, o datorie. 2. Ofrandă rituală adusă unei divinități, în cadrul căreia se jertfește o ființă; jertfă. – Din fr. sacrifice, lat. sacrificium.
4. [DLRLC] SACRIFICIU, sacrificii, s. n. 1. Renunțare voluntară la ceva pentru binele sau în interesul altcuiva; jertfă. Lupta pentru ridicarea poporului nostru din bezna și ticăloșia în care a fost tîrît va fi o luptă foarte grea, va cere sacrificii. CAMIL PETRESCU, O. I 254. Cît îl iubesc, sacrificiul convingerilor mele științifice mărturisesc că nu i-l pot face. CARAGIALE, O. VII 232. ◊ Curbă de sacrificiu v. curbă. Echipă de sacrificiu = grup de oameni care înfruntă orice primejdie pentru a aduce ceva la îndeplinire. 2. Efort făcut în vederea realizării unui scop. Sacrificii pentru culturalizarea poporului. – Pl. și: (învechit) sacrificiuri (ALECSANDRI, S. 18).
5. [DN] SACRIFICIU s.n. 1. Jertfă adusă unei divinități. ♦ Renunțare benevolă la ceva în interesul cuiva. 2. Efort, cheltuială făcută în vederea unui scop oarecare. [Pron. -ciu, pl. -ii, -iuri. / cf. lat. sacrificium < sacrum – ofrandă adusă divinității, facere – a face, it. sacrificio].
6. [MDN '00] SACRIFICIU s. n. 1. jertfă adusă unei divinități. 2. renunțare benevolă la ceva în interesul cuiva. 3. efort, cheltuială făcută în vederea unui scop oarecare. (< fr. sacrifice, lat. sacrificium)
7. [Șăineanu, ed. VI] sacrificiu n. jertfă.
8. [Scriban] * sacrificíŭ n. (lat. sacri-ficium. V. arti- și edi-ficiŭ). Jertfă, victimă oferită zeilor. Fig. Renunțare la foloase (la avere), la cheltuĭelĭ marĭ p. un scop: patria îțĭ cere acest sacrificiŭ, țara face marĭ sacrificiĭ pentru școală și armată.
9. [MDA2] sacrifiție sf vz sacrificiu
10. [MDA2] sacrifițiu sn vz sacrificiu
11. [DLRM] SACRIFIȚIU s. n. v. sacrificiu.
12. [DOOM 3] sacrificiu (desp. sa-cri-) s. n., art. sacrificiul; pl. sacrificii, art. sacrificiile (desp. -ci-i-)
13. [DOOM 2] sacrificiu (sa-cri-) [ciu pron. cĭu] s. n., art. sacrificiul; pl. sacrificii, art. sacrificiile (-ci-i-)
14. [MDO] sacrificiu
15. [IVO-III] sacrificiu, -cii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL