1. [DEX '09] SACRIFICA, sacrific, vb. I. 1. Tranz. și refl. A renunța la cineva sau la ceva în favoarea altcuiva ori în numele unui scop. ♦ Refl. A se devota pentru cineva sau ceva până la jertfirea de sine. 2. Tranz. A ucide animale în scopuri științifice sau pentru consumul public. ♦ (În Antichitate) A jertfi animale (uneori oameni), după anumite ritualuri, ca prinos adus divinității. – Din lat. sacrificare, fr. sacrifier.
2. [MDA2] sacrifica vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~fia / Pzi: sacrific / E: lat sacrificare, cf fr sacrifier] 1 vt (C. i. ființe) A jertfi ca ofrandă adusă divinității sau pentru respectarea unui ritual Si: (înv) a pocloni. 2 vt (Pex; c. i. animale) A ucide în scopuri științifice, pentru consum, cu scop preventiv etc. 3 vt A renunța la ceva sau cineva din proprie inițiativă (în schimbul altcuiva sau altceva). 4 vr A se consacra cu totul, până la jertfa de sine, unei ființe, unei cauze, unei idei etc.Si: a se devota (2), a se jertfi, (îvr) a se sfări.
3. [DEX '98] SACRIFICA, sacrific, vb. I. 1. Tranz. și refl. A renunța la ceva sau la cineva pe baza unor considerente care cer ca altceva sau altcineva să aibă întâietate. ♦ Refl. A se devota pentru cineva sau ceva până la jertfirea de sine. 2. Tranz. A ucide animale în scopuri științifice sau utilitare. ♦ (În antichitate) A jertfi ființe, după anumite ritualuri, ca prinos adus divinității. – Din lat. sacrificare, fr. sacrifier.
4. [DLRLC] SACRIFICA, sacrific, vb. I. Tranz. 1. A renunța la cineva sau la ceva în interesul cuiva sau pentru a obține altceva. Nu pot să te sacrific pentru nebunia ei. DUMITRIU, N. 53. Cîte am sacrificat eu pentru tine, numai de cînd ne-am întîlnit astăzi? C. PETRESCU, A. R. 32. În basme, Creangă sacrifică cît poate miraculosul realului. IBRĂILEANU, S. 28. O anarhie întreagă, care a sacrificat mii de oameni. GHICA, A. 128. ◊ Absol. A sacrifica unde se cuvine, aceea este înțelept. GHICA, A. 788. ♦ Refl. A se devota (pînă la jertfirea de sine). O generație se sacrifică pentru a asigura traiul bun al generațiilor viitoare. C. PETRESCU, Î. I 14. Cel puțin sper că observi cît mă sacrific? întrebă Raul. REBREANU, R. I 221. 2. A ucide animale în scopuri științifice sau pentru hrana oamenilor. Să nu sacrifice pentru carne berbecuții și batalii, sub vîrsta de 1 an. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2859. ♦ (În antichitate) A înjunghia animale (uneori și oameni) după anumite ritualuri, ca prinos adus divinității. – Accentuat și: (prez. ind.) sacrific.
5. [DN] SACRIFICA vb. I. tr. 1. (Ant.) A jertfi, a aduce ca prinos divinității animale (sau chiar oameni). 2. A ucide un animal pentru anumite scopuri științifice sau pentru consumul public. 3. refl. A renunța la ceva sau la cineva în favoarea altcuiva sau pentru a obține ceva. ♦ A se jertfi; a se devota. [P.i. sacrific, 3,6 -că. / cf. it., lat. sacrificare, fr. sacrifier].
6. [MDN '00] SACRIFICA vb. I. tr. 1. (ant.) a jertfi, a aduce ca prinos divinității animale (sau chiar oameni). 2. a ucide un animal pentru scopuri științifice sau pentru consum. II. refl. a renunța la ceva sau la cineva. ◊ a se jertfi; a se devota. (< lat. sacrificare, fr. sacrifier)
7. [Șăineanu, ed. VI] sacrificà v. a (se) jertfi.
8. [MDA2] sacrifia v vz sacrifica
9. [Scriban] * sacrifíc, a -á v. tr. (lat. sacri-fico, -ficáre, d. sacer, sacru, și facere, a face. V. edi-fic). Jertfesc, ofer victime zeilor (cum făceaŭ vechiĭ Grecĭ și Romanĭ ș.a.). Fig. Renunț de bună voĭe la un folos: a-țĭ sacrifica interesele pentru un amic, a-țĭ sacrifica averea pentru creșterea copiilor. V. intr. Mă devotez absolut: a te sacrifica familiĭ, patriiĭ (saŭ p. patrĭe).
10. [DOOM 3] sacrifica (a ~) (desp. sa-cri-) vb., ind. prez. 1 sg. sacrific, 2 sg. sacrifici, 3 sacrifică; conj. prez. 1 sg. să sacrific, 3 să sacrifice
11. [DOOM 2] sacrifica (a ~) (sa-cri-) vb., ind. prez. 3 sacrifică; conj. prez. 3 să sacrifice
12. [MDO] sacrifica (ind. prez. 3 sg. și pl. sacrifică)
13. [IVO-III] sacrific.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL