1. [MDA2] săcăteu sn [At: GR. S. V, 345 / V: ~tau, săcet~ / Pl: ~eie, ~eauă / E: mg szakató „coș, paner”] (Reg) 1-4 Săculeț (1-4). 5 (Prc) Barieră făcută din săcăteu (1). 6 Sedilă2 pentru strecurat zerul.
2. [DLRLC] SĂCĂTEU, săcăteie, s. n. (Regional) Sac mic; săculeț, traistă. (Atestat în forma săcătău) Bagă mîna-n săcătău, Scoate la minciuni mereu. MAT. FOLK. 424. – Variantă: săcătău s. n.
3. [DLRM] SĂCĂTEU, săcăteie, s. n. (Reg.) Săculeț. – Din sac.
4. [MDA2] săcătau sn vz săcăteu
5. [MDA2] săceteu sn vz săcăteu
6. [DLRLC] SĂCĂTĂU s. n. v. săcăteu.
7. [DAR] săcăteu, săcăteie, s.n. (reg.) 1. sac mic; săculeț. 2. săculeț pentru strecurat zerul; sedilă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL