1. [DEX '09] SÂCÂITOR, -OARE, sâcâitori, -oare, adj. Care sâcâie, care enervează; enervant, supărător, agasant. [Pr.: -câ-i-. – Var.: (rar) sâcâietor, -oare adj.] – Sâcâi + suf. -tor.
2. [MDA2] sâcâitor, ~oare a [At: CAMIL PETRESCU, U. N. 347 / V: (rar) ~ietor, ~căi~ / Pl: ~i, ~o'are / E: sâcâi + -tor] 1 Care creează o stare de supărare, de enervare, de iritare Si: agasant, enervant (1), iritant, plicticos, plictisitor. 2 Care-i vorbește cuiva repetând același lucru, insistând asupra unei teme în mod plictisitor Si: cicălitor (3), (fam) pisălog.
3. [DEX '98] SÂCÂITOR, -OARE, sâcâitori, -oare, adj. Care sâcâie, care enervează; enervant, supărător, agasant. [Pr.: -câ-i-. – Var.: (rar) sâcâietor, -oare adj.] – Sâcâi + suf. -tor.
4. [DEX '09] SÂCÂIETOR, -OARE adj. v. sâcâitor.
5. [MDA2] sâcăitor, ~oare a vz sâcâitor
6. [MDA2] sâcâietor, ~oare a vz sâcâitor
7. [DLRLC] SÎCÎIETOR, -OARE adj. v. sîcîitor.
8. [DLRLC] SÎCÎITOR, -OARE, sîcîitori, -oare, adj. (Și în forma sîcîietor) Enervant, supărător, plictisitor. Mă frămîntă, cu sîcîietoare grijă și neliniște, problema dormitului în frig. CAMIL PETRESCU, U. N. 347. ◊ (Adverbial) O găină începu a cotcodăci sîcîitor. REBREANU, R. I 145. – Variantă: sîcîietor, -oare adj.
9. [DOOM 3] sâcâitor (desp. -câ-i-) adj. m., pl. sâcâitori; f. sg. și pl. sâcâitoare
10. [DOOM 2] sâcâitor (-câ-i-) adj. m., pl. sâcâitori; f. sg. și pl. sâcâitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL