1. [DEX '09] SABIN, -Ă, sabini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația italică stabilită în centrul Italiei antice sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține sabinilor (1), privitor la sabini. – Din lat. Sabini, fr. Sabins.
2. [MDA2] sabin2, ~ă [At: LB / Pl: ~i, ~e / E: lat sabinus, fr sabin] 1 smf Persoană care făcea parte dintr-o populație italică supusă de romani la începutul sec. III î. Hr. 2 a Care aparține sabinilor2 (1). 3 a Privitor la sabini2 (1). 4 a Caracteristic sabinilor2 (1).
3. [MDA2] sabin1 sn [At: LEXIC REG. 85 / Pl: ~e / E: ns cf friulanul sapin] Unealtă asemănătoare cu un târnăcop, folosită de lucrătorii forestieri.
4. [DEX '98] SABIN, -Ă, sabini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația latină ce locuia în centrul Italiei antice sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține, care este caracteristic sabinilor (1) privitor la sabini. – Din lat. Sabini, fr. Sabins.
5. [Șăineanu, ed. VI] Sabin n. regiunea Italiei antice la N. de Roma.
6. [Șăineanu, ed. VI] Sabini m. pl. popor din Lațiu, care locuia în țara Sabinului și care se contopi la urmă cu Romanii.
7. [DOOM 3] sabin adj. m., s. m., pl. sabini; adj. f., s. f. sabină, pl. sabine
8. [DOOM 2] sabin adj. m., s. m., pl. sabini; adj. f., s. f. sabină, pl. sabine
9. [DE] SABIN [séibin], Albert Bruce (1906-1993), virusolog american de origine rusă. A descoperit o serie de virusuri și metodele de vaccinare împotriva lor. Împreună cu J.E. Salk, a preparat vaccinul antipoliomielitic cu administrare orală și l-a aplicat în practică.
10. [DE] BĂLAȘA, Sabin (1932-2008, Iancu Jianu, jud. Olt), pictor român. Creația sa, de factură figurativă, evoluează de la realismul cu accente lirice spre o viziune suprarealistă; paletă de preferință pastelată. Pictură monumentală („Elogiul tinereții”, Universitatea din Iași, „Nașterea poporului român”, Muzeul Militar Central). Numeroase filme de animație.
11. [DE] SABÍNI (< fr., lat.) s. m. pl. Populație italică aparținând grupului sabbelienilor stabilită în NE Latium-ului; supusă de romani la începutul sec. 3 î. Hr. Potrivit legendei războiul a fost provocat de răpirea sabinelor, poruncită de Romulus. În 268 î. Hr. au primit cetățenie romană.
12. [DAR] sabin, sabine, s.n. (reg.) unealtă asemănătoare cu un târnăcop, folosită de lucrătorii forestieri.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL