Definiție și ce înseamnă Sabar

1. [MDA2] sabar sns [At: VARONE, D. / E: Sabar] (Mun; Olt; mai ales art) 1 Horă executată în ritm vioi, în care dansatorii se țin de mână sau de brațe. 2 Melodie după care se execută sabarul (1).

2. [Șăineanu, ed. VI] Sabar m. 1. afluent de-a stânga Argeșului, udă județele Dâmbovița și Ilfov; 2. plasă în jud. Ilfov.

3. [DEX '09] ȘABĂR, șabăre, s. n. Răzuitor folosit pentru curățarea de parafină a interiorului țevilor de extracție ale sondelor. ♦ Creion de răzuit. – Din germ. Schaber.

4. [MDA2] șabăr sn [At: IOANOVICI, TEHN. 181 / Pl: ~e / E: ger Schaber] 1 (Teh) Unealtă pentru răzuirea lemnului sau a unor piese de metal. 2 Creion de răzuit. 3 (Teh) Dispozitiv pentru curățarea depunerilor de parafină de pe pereții interiori ai țevilor de extracție ale sondelor. 4 Daltă mică pentru lucrări de gravare în lemn, în metal etc. sau pentru operații de corectare a gravurilor, a plăcilor de stereotipie etc.

5. [DEX '98] ȘABĂR, șabăre, s. n. Răzuitor folosit pentru curățirea de parafină a interiorului țevilor de extracție ale sondelor. ♦ Creion de răzuit. – Din germ. Schaber.

6. [DLRLC] ȘABĂR, șabăre, s. n. Sculă confecționată din oțel călit, care servește la netezirea perfectă a unei suprafețe; răzuitor.

7. [DN] ȘABER s.n. (Metal.) Răzuitor. ♦ (Topogr.) Creion de răzuit. [< germ. Schaber].

8. [MDN '00] ȘABĂR s. n. instrument de răzuit în metalurgie, în industria petrolului, în litografie etc. (< germ. Schaber)

9. [DOOM 3] șabăr s. n., pl. șabăre

10. [DOOM 2] șabăr s. n., pl. șabăre

11. [MDO] șabăr, pl. șabăre

12. [DE] SABAR, râu, afl. stg. al Argeșului, pe terit. com. Hotarele (jud. Giurgiu); 144 km. Izv. din SE piemontului Cândești, de la 450 m alt., curge mai întâi pe direcția N-S, iar pe terit. com. Crângurile (jud. Dâmbovița) își schimbă direcția către SE, având, pe tot parcursul, albia paralelă cu aceea a râului Argeș, cu care formează o luncă comună, folosită cu precădere în legumicultură. Afl. pr.: Potopul (considerat de unii geografi ca izvor pr. al Sabarului, cu o lungime de 45 km), Șuța, Ciorogârla. Cunoscut (în cursul superior) și sub numele Răstoaca.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] SILITOR, -OARE, silitori, -oare, adj. Care își dă silința, care depune toate […]
1. [MDA2] silitricios, ~oasă a [At: TDRG / Pl: ~oși, ~oase / E: silitră + […]
1. [DEX '09] SILITROS, -OASĂ, silitroși, -oase, adj. (Rar) Care conține silitră; care este de […]
1. [DEX '09] SILITRĂ s. f. (Pop.) Azotat de potasiu. ♦ (Înv.) Praf de pușcă. […]
1. [MDA2] silitură sf [At: LB / Pl: ~ri / E: sili + -tură] (Îvr) […]
1. [MDA2] siliuță sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~țe / E: sălie + -uță] […]
1. [DEX '09] SERVOREGLARE, servoreglări, s. f. Reglare automată prin care forța exercitată asupra elementului […]
[DE] SERVUM PECUS (lat.) turmă slugarnică – Horațiu, „Epistulae”, I, 19, 9. Astfel înfierează poetul […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro