1. [DEX '09] RUTINAR, -Ă, rutinari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care lucrează numai prin rutină1; rutinier. 2. Adj. (Rar) Șablonizat. – Rutină + suf. -ar. Cf. fr. routinier.
2. [MDA2] rutinar, ~ă [At: BARCIANU / Pl: ~i, ~e / E: rutină + -ar] 1 a Făcut prin rutină Si: (frm) rutinier (1). 2 sm Persoană care are rutină (1) Si: rutinier (2). 3 sm (Dep) Sclav al rutinei (2).
3. [DLRLC] RUTINAR, rutinari, s. m. Cel care lucrează prin rutină; (depreciativ) care este anchilozat de o disciplină excesivă. – Variantă: (franțuzism) rutinier (CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 156, 6/3) s. m.
4. [DN] RUTINAR s.m. (Rar) Cel care nu lucrează decît prin rutină; sclav al automatismului. // adj. Făcut prin rutină; automatizat, șablonizat. [Var. rutinier, -ă adj., s.m. și f. / cf. fr. routinier].
5. [MDN '00] RUTINAR, -Ă adj. rutinier. (după fr. routinier)
6. [Șăineanu, ed. VI] rutinar a. care lucrează cu rutină.
7. [Scriban] *rutinár, -ă adj. (d. rutină după fr. routinier). Care lucrează după rutină, care (chear dacă e răŭ) nu vrea să schimbe regulele apucate: funcționar rutinar. De om rutinar: spirit rutinar. S. m. Un rutinar. V. pareatcă.
8. [DLRLC] RUTINIER s. m. v. rutinar.
9. [DN] RUTINIER, -Ă adj., s.m. și f. v. rutinar.
10. [DOOM 3] rutinar adj. m., s. m., pl. rutinari; adj. f., s. f. rutinară, pl. rutinare
11. [DOOM 2] rutinar adj. m., s. m., pl. rutinari; adj. f., s. f. rutinară, pl. rutinare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL