1. [DEX '09] RUTHERFORD, rutherforzi, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru radioactivitate egală cu un milion de dezintegrări pe secundă emise de un element radioactiv. [Pr.: razărford] – Din fr., engl. rutherford.
2. [DEX '98] RUTHERFORD, rutherforzi, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru radioactivitate egală cu un milion de dezintegrări pe secundă emise de un element radioactiv. [Pr.: radărford. – Abr.: Rd] – Din fr., engl. rutherford.
3. [DN] RUTHERFORD s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a activității unei surse radioactive, egală cu un milion de dezintegrări pe secundă. [Pron. radăfod. / < fr. rutherford, cf. E. Rutherford, fizician englez].
4. [MDN '00] RUTHERFORD [RADĂFORD] s. m. unitate de măsură pentru radioactivitate, egală cu un milion de dezintegrări pe secundă emise de un element radioactiv. (< fr., engl. rutherford)
5. [DOOM 3] !rutherford (unitate de măsură) (engl.) [pron. rom. radărford/razărford] (desp. ru-ther-) s. m., pl. rutherforzi [pron. radărforzi/razărforzi]; simb. Rd
6. [DOOM 3] +Rutherford (savant neozeelandez) (engl.) [pron. rom. radăfăd/razăfăd] s. propriu
7. [DOOM 2] !rutherford [pron. razărford] (ru-ther-) s. m., pl. rutherforzi; simb. Rd
8. [DE] RUTHERFORD [ráθəfəd], Ernest, baron R. de Nelson (1871-1937), fizician englez. Prof. la universitățile din Montréal, Manchester, Cambridge. Membru (din 1903) și președinte (din 1925) al Societății Regale din Londra. Din 1919, conducătorul Laboratorului Cavendish din Cambridge. Prin numeroase experiențe (absorbție în substanțe, deviere în câmp magnetic, descărcări în gaze etc.). R. a descoperit cele două componente principale, α și β, ale radiațiilor emise de substanțele radioactive și a stabilit natura particulelor α. A studiat emanația substanțelor radioactive, demonstrând că ea reprezintă un nou gaz, radonul, pe care ulterior a reușit să-l lichefieze. R. a arătat că prin radioactivitate elementele chimice se transformă în alte elemente (transmutație) și a explicat caracterul statistic al proceselor de dezintegrare spontană. Prin experiențele sale de împrăștiere a particulelor α de către substanță (1911), R. a precizat și a consacrat definitiv modelul planetar al atomului. Iradiind azotul cu particule α, el a reușit (1919) să provoace prima transmutație artificială (a azotului în oxigen). Ulterior, a realizat transmutația majorității elementelor ușoare, inaugurând astfel cercetările asupra reacțiilor nucleare dirijate. Op. pr.: „Substanțe radioactive și radiațiile lor”. Premiul Nobel pentru Chimie (1908).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL