1. [DEX '09] RUTEAN, -Ă, ruteni, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Nume care se dădea ucrainenilor din fosta Austro-Ungarie. 2. Adj. Care aparține rutenilor (1), privitor la ruteni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de ruteni (1). – Din germ. Ruthene.
2. [MDA2] rutean, ~ă [At: BARIȚIU, P. A. III, 53 / Pl: ~eni, ~ene / E: ger Ruthene] 1 smf Ucrainean din fosta Austro-Ungarie. 2 smp Populație formată din ucrainieni din fosta Austro-Ungarie. 3 a Care aparține rutenilor (1) 4 a Referitor la ruteni (1). 5 a Specific rutenilor (1).
3. [DEX '98] RUTEAN, -Ă, ruteni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume care se dădea ucrainenilor din Austro-Ungaria. 2. Adj. Care aparține rutenilor (1), privitor la ruteni. – Din germ. Ruthene.
4. [DLRLC] RUTEAN2, -Ă, ruteni, -e, s. m. și f. Nume dat ucrainenilor din fosta Austro-Ungarie. Noaptea o petrecură la un gospodar rutean, la o margine de sat. SADOVEANU, O. VII 80.
5. [DLRLC] RUTEAN1, -Ă, ruteni, -e, adj. Al rutenilor, caracteristic rutenilor. Dialect rutean.
6. [DOOM 3] ruteană (idiom) s. f., g.-d. art. rutenei
7. [DOOM 2] *ruteană (idiom) s. f., g.-d. art. rutenei
8. [DOOM 3] rutean adj. m., s. m., pl. ruteni; adj. f., s. f. ruteană, pl. rutene
9. [DOOM 2] rutean adj. m., s. m., pl. ruteni; adj. f., s. f. ruteană, pl. rutene
10. [DRAM 2021] ruteán, -ă, ruteni, -e, adj., s.m.f. Ucrainean: „Căt despre originea multdiscutată a Ruthenilor, cum e numele lor istoric, seu a Rușilor, cum se numesc ei și cum îi numim noi…” (Mihaly, 1900: 284; dipl. 116). ■ Această populație, originară din Galiția, a întemeiat sau s-a stabilit în mai multe localități din Maram.: Remetea, Rona de Sus, Bistra, Ruscova, Repedea, Poienile de sub Munte. – Din germ. Ruthene (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL