1. [MDA2] rușeț, ~eață a [At: JIPESCU, ap. TDRG / Pl: ~i, ~e / E: roșu + -eț] (Reg) Roșcat (1).
2. [Scriban] rușéț, -eáță adj., pl. ețĭ, ețe (d. roș orĭ d. rus 2). Vest. Rar. Roșcat (?): boŭ rușeț.
3. [DER] RUȘEȚ, -EAȚĂ, rușeți, -e, adj. 1. Roșcat. 2. Suriu. (din rus2; des folosit ca toponim)
4. [DE] RUȘEȚU, com. în jud. Buzău, situată în C. Buzău-Călmățui, pe râul Călmățui, 4.189 loc. (2005). Stație de c. f. (în satul R.). Nod rutier. Viticultură. Herghelie (din 1913) specializată în creșterea calului trăpaș și a calului semigreu românesc. Creșterea ovinelor. În satul R., atestat documentar în 1510, se află două biserici (una zidită în 1780 și alta în 1885) și un conac (sec. 19). La R. are loc anual manifestarea folclorică „Sărbătoarea salcâmului”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL