1. [MDA2] rupturire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: rupturi] 1 Rupere (1) în bucăți. 2 (Reg) Pronunțare (greoaie) a vorbelor. 3 (Reg) Tivire a pânzei.
2. [DEX '09] RUPTURI, rupturesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pronunța (cu greu), întrerupând vorbele. – Din ruptură.
3. [MDA2] rupturi [At: LB / Pzi: ~resc / E: ruptură] 1 vt A rupe (2) în bucăți Si: a îmbucătăți. 2 vt (Înv) A mutila. 3-4 vtr (Reg) A pronunța (cu greu) întrerupând vorbele. 5 vt (Reg) A tivi pânza.
4. [DLRLC] RUPTURI, rupturesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A pronunța (cu greu), întrerupînd vorbele. Din cînd în cînd rupturea cîte o vorbă îndreptată către Cîrlan și mai arareori către Costan. SLAVICI, N. II 6. ◊ Refl. (Despre cuvinte) Glasul lui tremura, cuvintele i se ruptureau pe buze. SLAVICI, N. II 19.
5. [DOOM 3] rupturi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rupturesc, 3 sg. rupturește, imperf. 1 ruptuream; conj. prez. 1 sg. să rupturesc, 3 să rupturească
6. [DOOM 2] rupturi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rupturesc, imperf. 3 sg. rupturea; conj. prez. 3 să rupturească
7. [DER] RUPTURI, rupturesc, vb. IV. Tranz. ~ 2. A rupe, a sparge.
8. [DRAM 2021] rupturí, rupturesc, v.t. A rupe, a destrăma. – Din ruptură (DEX, MDA).
9. [DRAM 2015] rupturi, rupturesc, vb. tranz. – A rupe, a destrăma. – Din ruptură (DEX, MDA).
10. [DRAM] rupturi, vb. tranz. – A rupe, a destrăma. – Din ruptură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL