1. [DEX '09] RUPTAȘ, ruptași, s. m. Contribuabil care, plătind darea numită ruptă, era scutit de orice bir. – Ruptă + suf. -aș.
2. [MDA2] ruptaș sm [At: (a. 1761) IORGA, S.D. VII 221 / Pl: ~i / E: rupt1 + -aș] (Înv) 1 Persoană care plătea dările după sistemul ruptei (13). 2 Muncitor angajat cu ruptul1 Si: (reg) rupturaș.
3. [Șăineanu, ed. VI] ruptaș m. 1. lucrător cu ruptul; 2. pl. (în epoca fanariotă), clasă de contribuabili străini cari plătiau dările cu ruptul; 3. în timpul din urmă: feciori de preoți și ai rangurilor privilegiate.
4. [Scriban] ruptáș m. (d. rupt s. n.). Acela care lua în arendă cîte-va pogoane dintr’o moșie. Pl. Clasa negustorilor care plăteaŭ rupta. În ultimu timp (pînă la 1848), fiiĭ de preuțĭ și aĭ claseĭ privilegiate.
5. [DOOM 3] ruptaș s. m., pl. ruptași
6. [DOOM 2] ruptaș s. m., pl. ruptași
7. [DAR] ruptaș, ruptași, s.m. (înv.) 1. arendaș cu câteva pogoane. 2. negustor străin plătitor de bir. 3. fiu de preot sau din clasa privilegiată. 4. contribuabil care, plătind darea numită „ruptă”, era scutit de orice bir.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL