1. [DEX '09] ROURA, pers. 3 rourează, vb. I. 1. Intranz. A cădea rouă. 2. Tranz. și refl. A (se) umezi, a (se) acoperi cu stropi ca de rouă. [Pr.: ro-u-] – Lat. rorare (după rouă).
2. [MDA2] roura [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 94v/11 / P: ro-u-ra, (pop) rou-ra / V: (îvp) rău~, (îrg) răora, (înv) roora, râuri, raora, răora, râu~, roăra, ruăra, ruora, ruăra (Pzi: ruțâr) / Pzi: ~rez / E: ml rorare] 1 vi A cădea rouă (1). 2 vi A se acoperi cu rouă (1) Si: a se umezi. 3-4 vrt{a) A (se) stropi cu picături (ca) de rouă (1) Si: a (se) umezi, a {se) uda. 5-6 vtr (Înv; fig) A (se) înviora. 7-8 vtr (Înv; fig) A (se) liniști. 9 vi (Îvp) A cădea o ploaie măruntă și de scurtă durată Si: a bura, a burnița. 11 vtr A (se) stropi cu picături mărunte de ploaie 12-13 vit (Îvp) A picura sau a face să picure, să curgă. 14 vt A lăsa să cadă picătură cu picătură.
3. [DLRLC] ROURA, pers. 3 rourează, vb. I. 1. Intranz. A cădea rouă. 2. Tranz. Fig. A stropi, a umezi, a acoperi cu stropi ca de rouă. [Cugetările] dulci și duioase... fac uneori ca o lacrimă de dor și de îndurare să-i roureze geana. ODOBESCU, S. III 51. Gălbinarea firească a lui Ipolit se făcuse mai grozavă la lumina făcliilor de ceară, și sudoarea roura melancolica lui frunte. NEGRUZZI, S. I 53. ◊ Refl. Este oare de milă sau de mîndrie lacrima cu care tot ochiul se rourează, urmînd cu gîndul în cale pe viteazul dorobanț romîn? ODOBESCU, S. II 530.
4. [Șăineanu, ed. VI] rourà v. 1. a cădea rouă; 2. fig. a pica, a uda cu picături: din ochii ei rourează lacrimi. [Lat. RORARE].
5. [MDA2] raora v vz roura
6. [MDA2] răora2 v vz roura
7. [MDA2] răura2 v vz roura
8. [MDA2] râora v vz roura
9. [MDA2] râura2 v vz roura
10. [MDA2] râuri v vz roura
11. [MDA2] roara v vz roura
12. [MDA2] roora v vz roura
13. [MDA2] ruăra v vz roura
14. [MDA2] ruâra v vz roura
15. [MDA2] ruora v vz roura
16. [Scriban] răoreáză, V. rourează.
17. [Scriban] răureáză, V. rourează.
18. [Scriban] rooreáză, V. rourează.
19. [Scriban] roureáză v. impers. (d. roŭă, lat. rorare). Pică roŭă. Ploŭă puțin, burează: n’a ploŭat, ci numaĭ a rourat. Fig. Din ochiĭ eĭ rourează lacrămĭ. – Și înr-. Vechĭ a răura, răora, roora, ruora, ruăra (eŭ ruăr). Cp. cu bour, nour.
20. [Scriban] ruăreáză, rúăr, V. rourează.
21. [Scriban] ruoreáză, V. rourează.
22. [DOOM 3] roura (a ~) (desp. ro-u-) vb., ind. prez. 3 rourează, imperf. 3 pl. rourau; conj. prez. 3 să roureze
23. [DOOM 2] roura (a ~) (ro-u-) vb., ind. prez. 3 rourează
24. [DRAM 2021] rourá, v.i. v. răora.
25. [DRAM 2015] roura, vb. intranz. – v. răora („a stropi cu apă tarlaua”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL